DECONSTRUIREA ILUZIEI. EXERCIŢIU PENTRU AUZ ŞI DISCUŢII

Prin această postare încerc să răspund întrebărilor pe care mi le-au adresat  mai mulţi căutători ai adevărului, referitoare la programul intensiv de cunoaştere directă a realităţii (https://nondualitatea.wordpress.com/2016/12/16/program-intensiv-cunoasterea-directa-a-realitatii-07-12-05-2017/). Drept urmare am postat o înregistrare a unui eveniment similar, care cred că este elocvent pentru exerciţiile de la începutul programului şi modul de desfăşurare a discuţiilor.

ÎNTREBĂRILE ŞI ÎNDOIELILE

Atunci când adevărul este înţeles, toate întrebările şi îndoielile dispar. Ori de câte ori ne întrebăm “de ce”, “când”, “unde”, “oare” etc., despre realitate, presupunem că ele sunt mai reale decât însăşi realitatea şi că realitatea este perceptibilă ca orice alt obiect. Însă, aceste credinţe sunt absurde. Prin urmare, nu se pot pune astfel de întrebări despre Realitate. De fapt, despre realitate nu prea se poate pune nicio întrebare, pentru că nu are nicio caracteristică.

„Când”, „unde” şi „de ce” sunt expresiile timpului, spaţiului şi cauzalităţii cere domină nivelul mental. Putem considera că fiecare dintre ele constituie însăşi mintea. Aceste trei întrebări sunt fundamentul multiplicităţii, chiar dacă par că nu au nimic de-a face cu ea.

Timpul, spaţiul şi cauzalitatea formează lumea, iar întrebările de mai sus urmăresc înţelegerea ei. Lumea ca întreg nu poate fi înţeleasă prin studierea părţilor ei, deci orice astfel de întrebări referitoare la lume sunt lipsite de logică. Timpul, spaţiul şi cauzalitatea sunt părţi ale iluziei, deci nu releva sau influenţa realitatea.

Fiecare întrebare apare în sfera relativă şi se referă numai la ea, fiind preocupată doar de manifestare. Când te întorci către manifestare, uiţi de natura ta sau te îndepărtezi de ea.

Prin urmare, metoda corectă de a rezolva fiecare întrebare este să te îndrepţi către sine şi apoi să revii la întrebare. Atunci întrebarea este demonstrată ca fiind absurdă. Câteodată, vei obţine instantaneu răspunsul corect, pentru că fiecare întrebare conţine propriul răspuns. Fiecare întrebare apare din răspuns, care este întotdeauna departe de domeniul minţii.

Ne confruntăm cu multe întrebări spirituale, dar răspunsul corect la ele nu poate fi găsit la acelaşi nivel. Dar, atunci când ne poziţionăm la un nivel superior, problema dispare complet. Mintea este incapabilă să se explice şi să se înţeleagă pe ea însăşi  deci, pentru asta, trebuie să ne ridicăm până la cunoscător, la nivelul conştiinţei. Din acea postură observăm mintea cu toate îndoielile şi problemele sale transformate în conştiinţă şi, astfel, nu mai rămâne nimic care să trebuiască să fie explicat. Prin urmare, întrebările sunt multe, dar răspunsul final şi corect la toate este doar unul, fiind neschimbãtorul Sine sau Realitatea. Fiecare întrebare “spirituală” apare din încercările minţii de a aduce conştiinţa pură la nivelul ei.

Totuşi există şi întrebări al căror răspuns ne duc la adevăr. Putem testa întrebările, pentru a vedea dacă ne arată Realitatea. Astfel, dacă observăm că întrebarea şi rărpunsul ei sunt la nivel obiectiv (fizic sau mental), le putem ignora, pentru că întrebarea şi răspunsul la ea nu ne pot duce dincolo de relativitate. Dar, dacă întrebarea şi răspunsul ne duc la subiect, la Adevăr, trebuie să le acceptăm, pentru că ne duc la sursa aparenţelor, dincolo de orice relativitate.

Întrebările apar chiar şi după cunoaşterea adevărului, pentru că mintea continuă să se manifeste ca de obicei, nereuşind să-l perceapă în niciun fel. Mintea are două tipuri de activităţi: una orientată spre exterior către lumea simţurilor, brute sau subtile şi una orientată spre interior, căutând sinele. Ultima activitate se numeşte raţionamentul superior, logica superioară, etc. Ascultarea Adevărului şi vizualizarea lui ţin de raţionamentul superior. Obiectele nu constituie obstacole în calea raţionamentului superior, pentru că în momentul realizării ele nu mai există, transformându-se în conştiinţă.

Toate obiectele aparţin funcţiei de exteriorizare a minţii şi toate întrebările sunt la nivelul ei. Întrebările nu se situează la nivelul celui care cunoaşte şi vizualizează Adevărul. Revenind de acolo în lumea percepţiilor, ne confruntăm din nou cu simţurile şi cu celălalte obiecte. Imediat, mintea crede că şi ele sunt fac parte din experienţa de sine pe care am avut-o dincolo de minte. Aceasta este cauza primordiala a tuturor întrebărilor.

Cei mai mulţi dintre cei care au înţeles Adevărul au foarte multe întrebări. Chiar dacă par deranjante, ele au un scop bine definit şi trebuie să fie eliminate într-un mod corespunzător. Cele mai multe dintre întrebări apar sub forma gândurilor nedorite, care ne perturbă pacea naturii noastre. Ele trebuie trecute rapid prin filtrul cunoaşterii. Acest lucru poate fi făcut în trei moduri:

– adoptând postura cunoscătorului neutru. Asumându-mi această postură, întrebările nu mă mai influenţează cu nimic şi dispar fără să mai fie luate în seamă.

– prin înţelegerea faptului că fiecare întrebare mă indică pe mine (Conştiinţa). Astfel accept necondiţionat şi neinfluenţat orice întrebare ar apărea, doar pentru a o folosi ca sprijin pentru a ajunge la natura mea reală.

– prin analiza întrebării în sine, ajungând de fiecare dată la concluzia că nu este altceva decât Conştiinţă – Propria mea natură reală.

Toate aceste lucruri şi multe altele le veţi cunoaşte la programul intensiv:

https://nondualitatea.wordpress.com/2016/12/16/program-intensiv-cunoasterea-directa-a-realitatii-07-12-05-2017/

 

PENTRU TINE CUNOSCATORULE!

Eşti fericit, pentru că eşti însăşi fericirea;

Eşti în linişte, pentru că eşti însăşi liniştea;

Eşti nelimitat, pentru că eşti însăşi nemărginirea;

Eşti totul, pentru că eşti UNICUL;

Eşti eternitatea, pentru că eşti însăşi existenţa!

Ce aş putea să-ţi mai urez?!

SĂ TE (RE)CUNOŞTI ÎN TOATE ASTEA ŞI SĂ FI TU ÎNSUŢI! CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI, PENTRU CĂ EŞTI TOT CE CREDEAI CĂ ÎŢI LIPSEŞTE!

SĂ TE BUCURI DE TINE ÎNSUŢI!

PROGRAM INTENSIV – CUNOAŞTEREA DIRECTĂ A REALITĂŢII 07-12.05.2017

PRIMUL PROGRAM DE 6 ZILE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE CUNOAŞTERE DIRECTĂ DE SINE ŞI A REALITĂŢII PRIN DECONSTRUIREA APARENTEI REALITĂŢI PE BAZA RAŢIONAMENTULUI SUPERIOR AL LUI SRI ATMANANDA

 PROGRAMUL, DE TIP INTENSIV (8 ORE ZILNIC), CONSTĂ ÎN:

  • EXERCIŢII PRACTICE DE DECONSTRUIRE A APARENTELOR OBIECTE MATERIALE, A CORPULUI ŞI A MINŢII
  • PREZENTAREA PRACTICILOR EFICIENTE DE DISCRIMINARE
  • CONTEMPLĂRI ŞI MEDITAŢII ACTIVE
  • ÎNDRUMĂRI DIRECTE (SATSANG) CĂTRE SINELE NOSTRU – FIINŢA NOASTRĂ REALĂ

 Evenimentul se va desfăşura într-o locaţie adecvată, discretă şi liniştită, într-o zonă montană, în mijlocul naturii.

 În principiu, programul tratează următoarele:

  • Vedanta – Cunoaşterea Adevărului;
  • Aparența obiectelor și deconstruirea lor;
  • Credințele fundamentale pe baza carora mintea construieşte obiectele percepției;
  • Identități (identitățile false și cea reală);
  • Senzația de realitate a simț Simțuri dominante;
  • Adoptarea posturii de conștiință;
  • Analiza celor trei stări de bază (veghe, vis și somn profund);
  • Prezentarea metodei cunoașterii directe (raţionamentul superior) a lui Sri Atmananda si diverse exemple de iluzii pe care le percepem de obicei;
  • Cercetarea lumii. Prezentarea exercițiilor monoperceptive pentru deconstruirea obiectelor materiale și cunoașterea directă a lor. Exerciţiile sunt similare celui de prezentare de pe site (https://nondualitatea.wordpress.com/2016/11/26/necesitatea-deconstruirii-aparentei-realitati-si-a-obiectelor-brute-si-subtile/) , dar mult mai detaliate şi mai explicite.
  • Exerciții monoperceptive pentru cunoașterea directă a obiectelor folosind simțurile care ne dau o senzație redusă de realitate;
  • Exerciții pentru cunoașterea directă a obiectelor folosind simțurile care ne dau o senzație puternică de realitate; Problema „Molyneux”.
  • Exerciții pentru înțelegerea influenței intensității obiectelor percepției; Exerciții pentru cunoașterea directă a mișcării.;
  • Creșterea senzației de realitate prin interacţiunea și combinarea simț Explicarea modului de construire a aparentei realități obiective prin suprapunerea informaților perceptive și denaturarea cunoașterii directe;
  • Corpul; Exerciţii pentru deconstruirea realității corpului; Experciţii care tratează corpul ca obiect;
  • Exerciții care tratează corpul ca “Simțitor”; Exerciții care tratează plăcerea; Exerciții care tratează durerea;
  • Corpul; Exerciții pentru demonstrarea falsității conceptelor „interior”/”exterior”;Exerciții care tratează mișcarea; Exerciții care tratează corpul ca „conținător” al conștiinței;
  • Conștiință versus sensibilitate: Cercetare de grup: „Conștiința poate apărea din creier?” Exercițiu multiperceptiv: Plimbarea-cercetarea interacţiunea dintre creșterea intensității obiectelor percepției și senzația de realitate a mișcării.
  • Obiectele mentale; Credințele de bază ale gândirii; Exercițiu de analiză a gândirii despre un obiect; Exercițiu de analiză a unui concept; Credințele și convingerile. Exerciții care tratează gândurile memorie sau amintirile; Exerciții care tratează diferențele dintre obiectele mentale;
  • Exerciții care tratează simultaneitatea obiectelor mentale; Exercițiu care tratează credințele în materialitate și convingerile că lucrurile au o existență proprie; Exerciții care tratează obiectele și structurile mentale (subconștient/ supraconștient/ inconștient); Cercetarea separării;
  • Exerciții care tratează funcțiile mentale; Exerciții care tratează stările; Somnul profund: starea și starea noastră naturală; Exerciții care tratează conștiința observatoare;Tiparele și succesiunile aparițiilor; Exerciții care tratează timpul și spațiul
  • Metode de visare conştientă pentru cercetarea visului şi descoperirea „celui” care luminează visul

 (Între exerciţii vor fi perioade de discuţii şi îndrumări directe, precum şi contemplări sau meditaţii active, pentru o discriminare continuă şi o deconstruire permanentă a experienţei)

 

IMPORTANT:

  • Pentru ca exerciţiile să ducă la o înţelegere corespunzătoare şi discuţiile să nu degenereze, vor fi maxim 16 participanţi
  • Toţi participanţii vor beneficia de îndrumări ulterioare programului, pentru fixarea şi asimilarea cunoaşterii realităţii.

 Pentru amănunte referitoare la locaţie, programul detaliat, costuri şi condiţii de înscriere, precum şi pentru alte lămuriri, trimiteţi un mesaj la adresa de “e-mail” (non.dualitate@yahoo.ro) de pe site sau un “reply” la cea la care aţi primit “link”-ul.

NECESITATEA DECONSTRUIRII APARENTEI REALITATI SI A OBIECTELOR (BRUTE SI SUBTILE)

Foarte bine! Aţi înţeles că nu sunteţi nici senzaţiile percepute prin simţuri; nici gândurile, nici imaginile, nici emoţiile, nici conceptele şi nici filmele care vă trec prin minte; nici mintea şi nici corpul; nici lucrurile la care vă puteţi gândi, nici cele care vă pot fi cunoscute; nici cel care acţionează, nici beneficiarul acţiunilor şi nici măcar cel care cunoaşte; nici o stare anume în care trebuie să ajungeţi; nici o experienţă mistică, transcedentală sau de samadhi; nici nu este ceva pe care să îl învăţaţi, să-l practicaţi sau să-l faceţi. Aţi ajuns la concluzia că sunteţi însăşi existenţa, cunoaşterea şi pacea, pe care le-am unit într-un singur termen: conştiinţă. Este foarte uşor să spuneţi ce nu sunteţi, dar foarte greu să spuneţi ce sunteţi, pentru că, conştiinţa nu are niciun atribut, nicio caracteristica şi nico însuşire; ea doar este şi atât.

Cu toate astea puteţi să spuneţi că sunteţi: cunoaşterea (observarea) experienţelor şi a tot ce poate fi cunoscut; „spaţiul”  nedefinit  în care apare absolut oricare chestie de care puteţi fii conştienţi (inclusiv gândurile, senzaţiile, emoţiile, starea de veghe, cea de vis şi cea de somn profund); ceea ce nu se schimbă în prezenţa niciunei schimbări sau a niciunei experienţe care se schimbă; fundalul oricărui lucru (brut sau subtil) care poate fi cunoscut sau observat; „cel” care percepe, sau percepţia în sine; acel neschimbat care a cunoscut toate schimbările corpului vostru, din copilărie, până acum; conştientizarea obişnuită a experienţei din vis sau din starea de veghe; acel lucru pe care îl cunoşti fără să implici gândirea şi pe care îl exprimaţi când spuneţi „Exist”

Conştiinţa nu este un obiect. Poate fi considerată un spaţiu adimensional şi atemporal, fără nimic în el, aşa cum este un ecran fără nimic proiectat pe el, aşa cum este liniştea fără niciun sunet în ea, aşa cum este lumina, fără nicio umbră în ea. Numai că spre deosebire de aceste exemple îşi menţine calitatea de a nu avea nicio caracteristică, de a nu fi legată de nimic din ce apare în ea şi de a fi conştientă permanent de absolut orice, inclusiv de ea însăşi.

Nu este un ceva, mai bine zis nu este un obiect, ci mai curând un verb: „ A fi”.

Cu toată această înţelegere şi cu toată discriminarea pe care o practicaţi, ori de câte ori percepeţi ceva care tinde să vă scoată din această non-identitate, liniştea este stricată prin intervenţia manifestărilor mentale şi a revenirii în forţă a aparentei materialităţi. În acele momente vi se pare că întreaga înţelegere a dispărut şi că aţi revenit la vechea identitate falsă de individ supus regulilor vieţii, toanelor unui ego nesătul şi a unei minţi veşnic nemulţumite. De ce mai apar toate astea, dacă aţi înţeles care vă este natura reală şi care este sursa universului?

Vedanta şi majoritatea îndrumătorilor care o explică, consideră lumea, corpul şi mintea ca simple iluzii, şi tratează toata cunoaşterea ca şi cum ele nu ar exista. Într-adevăr, ele nu există, fiind doar nişte miraje, ca nişte holograme sau ca nişte vise. Însă, atâta timp cât încă mai sunteţi influenţaţi de ele, lipsa modalităţilor de deconstruire şi de dizolvare a lor în conştiinţă tulbură liniştea şi pacea care este natura voastră reală.

Acesta este motivul pentru care se impune o analiză atentă a aparentei materialităţi şi o deconstruire a fiecărui aspect al ei. Vedanta spune că creaţia (adică materialitatea) a apărut de la subtil la brut. De aceea, deconstruirea aparentelor lucruri (obiectele lumeşti, corpul şi mintea) va trebui abordată de la brut la subtil. Astfel veţi învăţa cum să deconstruiţi lumea, apoi cum să deconstruiţi corpul. Ulterior veţi cerceta mintea demolând-o din temelii, odată cu toate funcţiile, credinţele, conceptele şi manifestările ei. În final veţi elimina „făptuitorul”, „beneficiarul”, „observatorul” şi „cunoscătorul”.

În acest scop veţi utiliza o metodă de cercetare pe care Sri Atmananda a numit-o „raţionamentul superior”, cu intenţia de nu fi confundat cu raţionamentul intelectual obişnuit, numit „inferior”. Această metodă vă crează o perspectivă superioară minţii, pentru a o putea cerceta în amănunt, mai bine zis vă pune în postura de cunoaştere neutră, sau de conştiinţă. În această postură vă asumaţi identitatea reală sau nicio identitate, reuşind să vă desprindeţi de ataşamente şi să cercetaţi toate aspectele pe care anterior le consideraţi negative. Aceste aspecte, care de obicei inspăimântă mintea, sunt bine ascunse chiar de minte. Ele răbufnesc în situaţii similare cu cele care le-au creat şi provoacă o identificare totală cu ele, absorbindu-vă complet atenţia. În acele momente vă simţiţi complet sub controlul minţii şi al fantasmelor ei şi vă abandonaţi înfricoşaţi, neîntrezărind nicio metodă de scăpare.

Cu timpul, s-au dezvoltat o multitudine de metode prin care se încearcă eliminarea manifestărilor mentale nedorite. Însă, atâta timp cât aceste manifestări nu sunt înţelese exact aşa cum sunt, Se vor domoli pentru moment, pentru ca să reapară atunci când vă este lumea mai dragă, parcă şi mai îndârjite şi mai crude. Orice metodă mentală va trata lucrurile la nivel mental, adică la acelaşi nivel la care au apărut. Cum poate un gând să înlăture un alt gând? Acest lucru duce la conflicte mentale, pentru că, ce altceva înseamnă un gând care se luptă cu un altul? Conflictele nu pot decât să agite şi mai rău mintea, iar lipsa liniştii mentale nu permite o analiză normală a situaţiei.

Pe lângă metodele menţionate mai sus, mulţi apelează la tehnicile Yoga. Cei care le aplică spun că încearcă să controleze mintea cu ajutorul detaşării și al exercițiilor fizice. Acest lucru este ușor de spus. Dar, cine este cel ce controlează prana [Energia vitală] şi mintea? Cu siguranţă că nu mintea în sine, deoarece scopul exerciţiului este de a linişti mintea. Şi aceeaşi minte nu poate fi simultan şi subiectul şi obiectul aceleiaşi activităţi. Aşa că trebuie să existe ceva independent ,dincolo de minte, care să ghideze yoginul pentru a controla prana şi mintea. Nu ar fi mai bine să îşi dea seama că este acel ceva liber şi să nu mai ai treabă cu mintea sau cu orice altceva? Adică nu ar fi mai bine să îşi folosească energia în alte scopuri şi nu în încercarea de a controla o iluzie?

Lăsaţi mintea în pace! Acesta este modul în care este tratată mintea în metoda cunoaşterii directe.

Raţionamentul superior tratează toate manifestările brute din postura minţii şi toate manifestările subtile din cea a conştiinţei, permiţându-vă o cunoaştere directă a lor. Acest raţionament vă demonstrează că niciun obiect perceput nu este separat de perceperea lui şi niciunul dintre ele (obiectul perceput şi percepţia) nu pot apărea în lipsa conştiinţei. Veţi descoperi că nu există nici cauză şi nici efect, că nu există timp şi nici spaţiu că aşa-zisa lume este o apariţie instantanee şi că obiectele apar unul câte unul şi nu simultan. Această cunoaştere directă, aplicată voluntar la început, va deveni automată şi vă va permite să eliminaţi instantaneu aparenta materialitate din orice aparenţă care tinde să vă schimbe identitatea reală.

Am folosit termenul de cunoaştere directă, cu scopul de a defini cunoaşterea instantanee a absolut orice este perceput într-o experienţă, fără nicio altă intervenţie (interacţiune a simţurilor, memorie, recunoaştere, etichetare, interpretare, etc.). Cunoaşterea directă este un mod de cercetare nonduală, care duce la recunoaşterea de sine ca, conştiinţă. Acesta nu înseamnă că veţi deveni nişte sfinţi, nişte vrăjitori cu puteri deosebite, sau nişte persoane cărora li se întâmplă numai lucruri plăcute. Cunoaşterea directă demonstrează că conştiinţa este chiar natura voastră. Conștiința este anterioră persoanei, astfel că nu poate fi posedată de cineva. Calea cunoaşterii directe vă ajută să înţelegeţi realitatea din spatele experienţei şi faptul că sunteţi conştiinţa, în care nu există nici suferinţă şi nici individualitate.

Principala problemă careia i se adresează cercetarea de sine este identificarea greşită. Cu alte cuvinte, vă consideraţi a fi ceva ce nu sunteţi. Credeţi că sunteţi un corp sau o minte şi simţiţi şi acţionaţi ca şi cum aţi fi corpul, mintea sau o combinaţie a lor, când, în realitate sunteţi doar conştiinţă. De obicei vi se pare ca sunteţi un fel de obiect, în timp ce sunteţi de fapt conştiinţa martor căreia îi apare acest obiect (ca toate celelalte). Nu sunteţi obiectele pe care le cunoaşteţi, ci cunoaşterea în sine.

Soluţia la identificarea greşită este „identificare reală”, care înseamnă, în principiu, „nicio identitate”. Fiind conştiinţă trebuie să ştiţi că nu sunteţi nimic altceva, în acelaşi fel în care vă recunoaşteţi numele. Atunci când sunteţi strigaţi pe nume, nu aveţi nevoie de gândire pentru a vă recunoaşte pe voi înşivă, aşa cum nu aveţi nevoie de gândire pentru a ştii că existaţi. Cunoaşterea directă combinată cu raţionamentul superior duce la o cunoaşterea profundă, care, în timp, va recunoaşte automat totul ca şi conştiinţă, fără a mai fi nevoie de gândire. Rezultatul este doar “a fi”, spre deosebire de “a fi ceva”.

În acest scop au fost create nişte exerciţii care urmează calea adevărului, fiind o deconstruire a obiectivităţii care se derulează de la brut la subtil. Adică se începe cu cea mai simplă şi cea mai evidentă experienţă de separare, (cum obiectele par a fi altceva decât Sinele, părând separate de el). Vom descoperi modul în care ele nu sunt altceva decât conştiinţă. Exerciţiile continuă cu lucruri din ce în ce mai subtile, până când ajungeţi la conştiinţa pură sau Sine. Aceste exerciţii tratează obiectele materiale, simţurile, corpul, mintea, experienţele, stările mentale, obiectele abstracte subtile, funcţiile mentale, cunoscătorul şi conştiinţa pură.

Toate aceste aspecte vor fi tratate în cadrul unor îndrumări directe în format intensiv, in care exercitiile de dedscostruire a obiectivitatii lumii, corpului si mintii sunt combinate cu indrumarile directe catre Sinele nostru si cu exercitii de dizolvare a principalelor credinte si convingeri care stau la baza identitatilor gresite..

Filmuletul urmator va prezinta un exercitiu monoperceptiv vizual simplu de deconstruire a materialitatii fizice:

DESPRE NATURA NOASTRĂ; UN MIC TEST AL PROGRESULUI CĂTRE ADEVĂR

Toate exercițiile care implică contemplarea sau meditația, de orice fel asigură numai puritatea inimii şi liniştirea minţii. Dacă utilizezi discriminarea și raționamentul și cercetezi experiențele, vei ajunge invariabil la propriul tău Sine, care este miezul lăuntric al ființei tale.

Pentru a proceda corect, trebuie să acorzi o importanță egală tuturor celor trei aspecte ale activităților şi anume perceperea, gândirea şi cunoașterea şi să înţelegi că numai cunoașterea este singurul aspect, care îţi validează propriul tău sine.

Dacă continui această practică, vei găsi că primele două aspecte materiale (perceperea, gândirea) sunt intermitente, deci sunt ireale și astfel le ignori şi îţi asumi adevărata identitate, rămânând ancorat în natura ta reală, în Adevăr. Adevărata identitate nu este de fapt o identitate, ci este o acceptare necondiţionată a apariţiilor (dacă există) din tine, odată cu cunoaşterea existenţei tale continue şi când ele lipsesc complet.

Tu eşti acest factor cunoscător, indiferent dacă există apariţii sau nu. Aşa că, înainte de a începe o altă activitate, obişnuieşte-te să conştientizezi că fiecare activitate trecută este înregistrată în cunoaștere, în adevărata ta natura. Nu încerca să faci asta în timpul derulării ei, pentru că mintea va deveni agitată şi egoul va compromite cercetarea acţiunii, prin asumarea rolului de cunoscător. Dacă se va întâmpla aşa, îndreaptă-ţi atenţia către presupusa entitate cunoscătoare (ego) şi remarcă faptul că el a apărut ulterior cunoaşterii sau conştientizării, deci nu are nicio legătură cu ea. Mai pe scurt este un şarlatan, care trebuie demascat, ori de câte ori intervine în experienţă.

Indiferent dacă îţi cunoşti natura reală sau nu, obiectele apar în tine ca simple apariţii (culori, senzaţii tactile sau kinestezice, mirosuri, gusturi, sunete, gânduri, sentimente…). Ele nu depind de tine decât prin existenţa pe care le-o înprumuţi prin cunoaşterea lor. Fiecare dintre aceste apariţii este transformat în obiect de către minte, ulterior percepţiei. Astfel, obiectele brute apar după ce mintea a interpretat percepţia instrumentelor senzoriale brute; obiectele subtile (gândurile, sentimentele, senzaţiile interioare…) apar atunci când percepi prin simţurile subtile, iar interpretarea lor este făcută printr-o intervenţie mentală ulterioară. Dar cunoaşterea directă a senzaţiilor care stau la baza construcţiei mentale a obiectelor (şi a lipsei lor) nu are nevoie de nimic pentru a exista. Deci, cunoaşterea nu poate fi limitată de nimic.

Numai aceasta cunoastere pură apare ca obiect brut, obiect subtil și perceperea lor. Asta îţi demonstrează  că obiectele apar doar dacă sunt cunoscute, în funcție de instrumentul utilizat (subtil sau brut), deci lumea nu este altceva decât pură cunoaștere.

În primele stadii ale cunoaşterii, atunci când te bazez doar pe raţionamentul inferior (logica intelectuală obişnuită), lumea obiectelor îţi pare un obstacol în calea progresului. Treptat, odată cu descoperirea şi aplicarea raţionamentului superior începi să te bazezi din ce în ce mai mult pe el. Astfel, tot ceea ce înainte ţi-a părut un obstacol se transformă într-un ajutor pe calea spre Adevăr.

Iată cam cum evoluează (aparent) cunoaşterea de la obiecte la conştiinţa pură:

– Obiectele: Sunt considerate pur şi simplu lucruri fizice, substanţiale, materiale. În această situație nu este evidenţiată deloc partea conştientă. Asta este postura omului ignorant.

– Conştiinţa obiectelor: Este tot o postură a omului ignorant, dar un pic mai evoluată decât prima.

– Obiecte ale Conştiinţei: Aceasta este postura de început a căutătorului. Continuând, el vede:

– Obiectele în Conştiinţa: Aceasta este tot o postură de căutător, dar mai avansată.

– Obiectele ca, Conştiinţa: Acesta este postura eliberatului (care poate fi comparată cu o cunoaşterea detaşată a stării de veghe cu o acceptare deplină a experienţei, identică cu a stării de vis).

ÎN FINAL:

– Obiectele dispar şi există numai Conştiinţa.

Iată un model de test propriu al progresului:

  1. Dacă simţi plăcere în a vorbi, a discuta  sau a gândi cât mai des posibil la Adevărul final, poţi să fi sigur că eşti pe calea corectă şi progresele, la nivel aparent, sunt reale.
  2. În cazul în care, atunci când eşti singur sau când te-ai retras la odihnă, gândul care îţi apare spontan în minte este despre Realitatea finală sau despre îndrumătorul tău, esti pe calea cea bună.
  3. Plăcerea (fericirea), apare de obicei, la sfârşitul unui gând. Dar, dacă plăcerea începe să apară fără cauză, chiar şi în timpul unei experienţe obişnuite, eşti deja în Adevăr.
  4. Dacă, atunci când eşti întrebat cine eşti, primul gând care îţi vine în minte este”Conştiinţă”, „Cunoaştere”, „Sine” etc., în loc de numele tău sau amintirea persoanei pe care o vedeai atunci cânt te uitai la oglindă, ţi-ai asumat identitatea reală. Chiar dacă răspunzi „sunt numele tău, ştii că răspunsul este o replică dintr-un rol jucat în visul stării de veghe.

 

PRIN CE…?

PRIN CE…?

 (DIN CONSTIINTA A APARUT, IN CONSTIINTA ESTE CUNOSCUTA)

 

Prin ce diferă vântul ce ramul îl agită

De valul ce se sparge de stânca neclintită?

 

Prin ce diferă iarba ce creşte în surdină

De tufa ce-o umbreşte cătând către lumină?

 

Prin ce diferă buha ce-şi strigă cântu-n noapte

De lebăda gingaşa ce lacul îl străbate?

 

Prin ce diferă uliul cel iute ca un fulger

De porumbelul alb, ce-n zbor pare un inger?

 

Prin ce diferă somnul de rege din palat

De cel de cerşetor ce doarme-n şanţ, udat?

 

Prin ce diferă visul de savant genial

De cel de sărăntoc ce sforăie-n canal?

 

Prin ce diferă arta unui artist sublim

De kisch-ul mizerabil al unui anonim?

 

Prin ce diferă lumina care din soare-apare

De acea degajată de-o rază-ucigatoare?

 

Prin ce diferă moartea acelui om iubit

De cea a unui diavol hidos şi mult hulit?

 

Prin ce diferă omul ce sabia o scoate

De cel ce ştie sigur că-n zi e ca şi-n noapte?

 

Prin ce difer-un medic ce-şi pierde pacientul

De criminalul în serie ce-omoară ca dementul?

 

Prin ce diferă locul numit si paradis

De haul ocolit, întunecat şi trist?

 

Prin ce diferă gândul ce-xprimă bucuria

De cel neputincios ce condamnă prostia?

 

Prin ce diferă vrerea ce tinde spre plăcere

De teama care-aduce teroare şi durere?

 

Prin ce diferă visul ce repede dispare

De viaţa-obişnuita ce-atât de lungă pare?

 

Atunci cand toate astea îţi vor părea totuna

Identice-n lumina care le scaldă-ntruna.

 

Poţi veşnic să te bucuri, ştiind c-ai reuşit

Şi ce-ţi trebuia în viaţă, acum s-a împlinit

 

Şi tot ce-i aparent ai înţeles, în fine

Că fără îndoială, este al tău Sine.

 

SOMNUL PROFUND

(DIN DIALOGURILE LUI SHRI ATMANANDA)

Somnul profund

În somnul profund sunt doar eu ca pură conștiință.

Eu, prin simpla mea prezența, luminez toate obiectele. Atunci când sunt eliminate obiectele, ce mai rămâne decât însăși lumina?

Atunci când eu sunt soarele, cum se poate apropia întunericul de mine? În somnul profund sunt doar eu însumi ca, Conștiință și Pace. Ca atare, cum pot să denumesc somnul profund, dacă nu „eu”?

Atâta timp cât, în somnul profund, nu există timp, credințele că intru în el și că ies din el, sunt false.

MOARTEA POATE FI COMPARATĂ CU SOMNUL PROFUND?

Este greșit să faci acest lucru. Experiențele morții și ale somnului profund sunt necunoscute de mintea din starea de veghe, așa că sunt considerate identice în mod greșit de către necunoscatorul realitatii. Dar, de fapt, ele sunt poli separați.

Somnul profund este unic fiind experiența independentă a unei întregi stări. Este experiența non-dualității în identitate. Dar moartea este doar un eveniment în starea de veghe. Ele apar în două nivele cu totul diferite, deci, nu pot fi comparate niciodată între ele.

De ce nu ne poate ajuta (dpdv spiritual) experiența de somn profund?

 Pentru că omul obișnuit abordează somnul profund în mod din perspectiva starii de veghe. Dacă somnul profund este curățat de credințele de obiectivitate și devine subiectiv, ești liber.

Care este indiciul naturii proprii a cuiva?

Singurul indiciu care “ni s-a dat”, pentru a ne înțelege natură noastră reală, este „Starea de somn profund”. În realitate numai ea este starea noastră naturala.

Cum de starea de somn profund este indiciul naturii noastre reale?

 Cunoașterea unui obiect presupune ignorarea tuturor celorlalte obiecte. Ignorarea tuturor obiectelor din somnul profund înseamnă, în realitate, cunoașterea de sine, care strălucește ca fericire și pace. În consecință, ignoranța omului obișnuit în somnul profund este cunoașterea propriului său sine, care este fericire și Conștiință.

Experiența noastră de somn profund, în conformitate cu scripturile superficiale, este ignoranță cuplată cu sentimentul de fericire subiectivă. Am arătat deja că așa numită ignoranță din somnul profund nu este altceva decât cunoaștere de sine, care este fericirea însăși. Astfel, experiența somnului profund, dacă este înțeleasă în mod corespunzător, este unică, fiind propriul nostru de sine, care este fericire și pace. Restul considerentelor sunt doar comentarii despre ea.

În somnul profund există doar “unul” singur și, prin urmare, ignoranța multora nu este deloc o experiență.

CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE STAREA DE SOMN PROFUND ȘI STAREA DE VEGHE?

 Se afirmă adesea că un om se trezește din somn profund la auzul unui sunet, crezând că ascultarea sunetului a fost cauza trezirii sale.

Nimeni nu folosește simțurile sau mintea în somnul profund, pentru că ele nu există în acea stare. Așa că sunetul nu este auzit în somnul profund. Și, atunci când sunetul este auzit, este auzit cu siguranță în starea de veghe. O experiență care aparține stării de veghe nu poate fi considerată cauza stării de veghe. Așa că această credință este greșită, deci, nu sunetul te-a trezit.

De obicei, te trezești din starea de somn profund fără nici o cauză. De ce nu poți să crezi că ai ajuns în starea de veghe și ai auzit un sunet? De ce trebuie să existe o cauza pentru starea de veghe? De ce trebuie sa existe o cauza pentru starea de vis? Si visul si starea de veghe sunt aparente care se suprapun peste starea noastra naturala, la fel cum fac gandurile.

Cum poate starea de somn profund să aline durerile din starea de veghe?

Durerea și boala dispar imediat ce intri în somnul profund. Încep din nou, atunci când revii la starea de veghe. Dar, dacă ai putea aduce din somnul profund ceva care să influențeze starea de veghe, durerea ar putea fi eliminată din stare de veghe.

Starea de somn profund este mereu în trecut.

 Atunci când ești în somnul profund, ești identificat cu conștiința pura sau cu pacea de dincolo de timp. În somnul profund nu putem considera că există prezent, pentru ca nu exista timp. Insa, atunci când ne referim la starea de veghe, considerăm starea care o precede „starea de somn profund”, dar este doar o idee.

În mod similar, orice gând sau percepție nu este altceva decât Realitatea supremă sau cunoaștere, în momentul în care o cunoaștem. Insa, când ne referim ulterior la ea , creem un concept despre ea, nefiind lucrul la care ne referim. Acesta este realitatea întregii lumi , care nu este altceva decât conștiință pură, chiar dacă par o grămadă de gânduri, sentimente și percepții.

Există timp în somnul profund?

În somn profund nu există nici un concept de timp. Dar, la trezire, luăm conceptul de timp din starea de veghe și încercăm să-l aplicăm stării de somn profund, considerând că i se potrivește d. Este imposibil ca această asociere să existe în realitate, pentru că somnul profund este lipsit de timp.

De ce somnul profund este considerat cauza celorlalte două stări?

În starea de veghe (ca și în cea de vis) puteți decide dacă există vreo legătură între trei obiecte A, B și C, ele fiind lucruri percepute în stare de veghe. În aceeași stare, obiectele sunt guvernate de aceeași convenție temporală și de aceeași aparentă cauzalitate.

Considerați starea de somn profund, de vis și de veghe ca trei obiecte între care doriți să știți dacă există sau nu vreo legătură. Pentru a face acest lucru trebuie să vedeți dacă aceste trei state sunt guvernate de aceeași convenție de timp și de aceeași cauzalitate. Dar, descoperim că nu este așa. Timpul de care există în starea de veghe este diferit de timpul care există în starea de vis. În somnul profund nu există timp. Deci, nu există o convenție temporală comună care să caracterizeze cele trei stări. Timpul este fundamentul cauzalității și, prin urmare, nu poate exista niciodată o relație cauzală între cele trei stări.

Prin urmare, starea de somn profund nu poate fi cauza celorlalte două stări.

Experiențele de somn profund și de samadhi ale ignorantului.

Întrebare: Care este diferența dintre experiențele de somn profund și cele de Samadhi (absorbția meditativă) ale unuia care nu isi cunoaște natura ?

 Răspuns: Experiența de „somn profund”, fiind spontană și neprovocată, este pur și simplu Adevărul însuși și nu lasă nici o urmă (tendință condiționată) în urma ei.

Dar, „samadhi” este produsul efortului susținut și crează o tendință puternică în urma lui, producand un atașament puternic pentru acel obiect (samadhi). Prin urmare, din cele două experiențe, experiența de somn profund este infinit superioară celei de “samadhi”.

 Ce este somnul profund?

 În conformitate cu gramatica, verbul „a fi” și variantele sale sunt considerate verbe care nu denotă nici o acțiune specială. Toate celelalte verbe denotă întotdeauna o acțiune. De obicei spunem “eu dorm”. Ce înseamnă cu adevărat? Somnul este utilizat ca verb și trebuie să indice o anumită acțiune. Dar, chiar dorm? Există vreo acțiune în somnul profund? Nu.

Somnul nu este nici acțiune, nici non-acțiune. Nu există nici un ego în somn, deci nici un “adormit’. În realitate, nimeni nu doarme, iar somnul nu există.

Experiența de fericire din somnul profund; analogie.

Să presupunem că o galeata cade într-un puț adânc, și te bagi în el pentru a o scoate. Iei găleata de jos, și revii la suprafață. Scoțând-o din apă, spui că ai găsit găleata. Dar găleata a fost găsită în timp ce erai sub apă, unde nu exista posibilitatea să exprimi această experiență.

În mod similar, experiența fericiri a fost în somnul profund, dar nu poți să exprimi această experiență decât după apariția stării de veghe.

Experiența este întotdeauna dincolo de minte. “Eu” individual nu cunoaște decât atunci când „eu” intră pe tărâmul minții. Astfel, ceilalți pot cunoaște ceea ce vrei să exprimi în cuvinte. Dar experiența a fost în mod clar dincolo de minte.

Sunt mereu în somnul profund. Cum?

 Gândește-te la ce ești în somnul profund. Veți constata că ești doar principiul de „eu”, despuiat de corp, simțuri și minte. Îți dai seama că exiști fără niciunul din ele.

Acum încearcă să-ți dai seama vezi daca ai părăsit vreodata principiul de „eu” în vis sau în starea de veghe. Vei înțelege că nu ai făcut-o niciodată și nici nu o vei putea face vreodată. Astfel, înțelegi cum de ești întotdeauna în somn profund, fiind adevăratul Sine.

Care este relația dintre somnul profund și intervalul între două manifestări mentale?

Sunt unul și același lucru. Ele par diferite, deoarece somnul profund apare sub masca unei stări pe parcursul căreia accentul este pus pe limitările lui, în timp ce conținutul (de fapt lipsa conținutului) său este ignorat. Această prejudecată sau credință este pur și simplu un produs al stării de veghe. Dacă este înțeles ca atare, fără să luăm în considerare starea de veghe, ceea ce rămâne este identic cu intervalul dintre gânduri. Este chiar propria ta natură reală.

Conținutul somnului profund

Nu ești supărat când ești trezit brusc din somnul profund? Asta se întâmplă pentru că iubești somnul profund mai mult decât starea de veghe. Somn profund este odihna suprema.

Egoismul este identificarea greșită a sinelui cuiva cu corpul, simțurile și mintea. Pentru a ajunge la Adevăr, trebuie să separi trupul, simțurile și mintea de principiul de „eu”. Aceasta eliminare, împreună cu găsirea identității reale și adoptarea ei, se numește „realizare”.

Conștiință nu se împarte niciodată, în niciuna din cele trei stări. În somnul profund, ești conștient de odihna profundă sau de pace. Deducția este posibilă numai pentru acele lucruri care nu au fost experimentate, fiind cunoaștere indirectă. Faptul că ai avut un somn profund sau o odihnă profundă este experiența ta pe care ai cunoscut-o direct , pe care ți-o amintești și o poți exprima doar atunci când apare starea de veghe, cu instrumentele aferente ei. Această experiență nu necesită deducție, pentru că este cunoscută direct, deci poate fi amintită prin intermediul minții, dar fără să apelăm la deducție sau cauzalitate. Faptul că ai fost prezent pe tot parcursul somnului profund nu poate fi negat niciodată.

Singurii trei factori prezenți în somnul profund sunt conștiința, pacea și tu. Ele sunt lipsite de obiect, și nu pot fi concretizate. Cu alte cuvinte ele sunt subiective. Dar nu poate exista decât un singur subiect, care este principiul de “eu’. Nici unul dintre aceste trei nu poate fi rezultatul deducției; din moment ce ele constituie experiența în sine.

Cum să utilizezi cel mai bine somnul profund?

Dacă îți îndrepți atenția către starea de somn profund, ești aruncat în acea stare. Însă, dacă îți îndrepți atenția către aspectul de fericire al stării de somn profund, ești aruncat în aspectul de fericire, care este natura ta reală. Apoi, toate necunoașterea se evaporă, ca părți materiale ale ego-ului, atunci când evidențiezi aspectul conștiinței, rămânând în toată gloria ta.

Somnul profund și ignoranța

De ce “eu”nu mă cunosc în somnul profund?

 În somnul profund exiști doar tu. Unicul (“eu”) nu se poate rupe în două, pentru ca unul (subiectul) să-l cunoască pe celălalt (obiectul). În acea (non) stare nu ai nici măcar cunoașterea de sine. Nu poți cunoaște asta, când tu însuți ești asta.

Cum să alung ignoranța din somnul profund?

 Remarcând faptul că fiecare sfârșit al somnului profund este saturat cu gândul naturii tale reale, casa ta nativă.

Există ignoranță în somnul profund?

Nu. Absența oricărei percepții obiective, gând sau sentiment (care este considerată în mod greșit „neant”) este adevărata natură a fericirii reale, necondiționate. Numai fericirea este experiența pozitivă în somn profund, sentimentul de “neant” fiind doar o deducție care apare când apar starile mentale.

In realitate, nu există nicio cunoaștere în somnul profund. Cunoașterea Adevărului este Cunoașterea obiectelor, brute sau subtile. Pentru a cunoaște orice obiect înseamnă a nu cunoaște Adevărul. Din cunoașterea unui obiect, dacă partea eliminăm partea obiectivă, ceea ce rămâne este doar cunoașterea pură, care este esența și fundalul tuturor obiectelor precum și a mea.

Cunoașterea oricărui singur obiect este echivalenta cu cunoașterea tuturor celorlalte obiecte. În acest sens, cunoașterea Adevărului și fericirea din somnul adânc poate fi considerată cunoașterea tuturor obiectelor. Numai fericirea este experiența din somnul profund.

 

CREATIA SI MOARTEA

(DIN INDRUMARILE LUI SHRI ATMANANDA)

Creația

 Creația

Creația este descrisă în Vedanta în două moduri: (1) Crearea într-o ordine regulată și (2) crearea simultană.

  1. Crearea într – o ordine regulată reprezintă abordarea cosmologică prin, Maya, prin cele cinci elemente subtile, etc, până la lumea brută.

Această abordare este destinată tuturor aspiranților care nu sunt încă “copți”.

  1. Prin crearea simultană se înțelege crearea celui care percepe, a percepției și a obiectului perceput simultan. Ele dispar tot simultan, toate trei fiind transformate în cunoaștere pură. Astfel, se spune că obiectele nu există decât dacă sunt cunoscute. Această abordare este destinată pentru cei care au înțeles realitatea. În această abordare nu este implicată nicio credință, totul fiind bazat pe cunoașterea directă a experienței. “Culoarea” este demonstrată a fi identică cu „vederea”, sunetul cu “auzirea”, mirosul cu “mirosirea” etc. Astfel, transcend senzația percepută de “mine” și percepția “mea” devine imediat percepție pură în care nu este implicată nicio entitate care să perceapă. Astfel, am devenit una cu Conștiința sau Realitatea.

 

Cum intră lumea în existență?

 

În crearea lumii, gândurile se concretizează în lumea fizică. Instantaneu ele presupun realitatea independentă și încep să reacționeze chiar asupra minții în sine.

 

Mintea și creația

 

Crearea lumii nu este o consecință a voinței, ci este o creație inconștientă. Voința este doar o funcție a minții, care funcționează în aparenta lume creată. Dacă ar fi o consecință a voinței, aproape toate lucrurile care produc durere nu ar mai fi fost create.

 

Nivelele, creația și realitatea

 

Nivelele brute și subtile sunt distincte si separate unul de altul. Cel brut nu poate fi percepută de cel subtil și nici cel subtil de cel brut. Le cunoaștem pe amândouă, pentru că nu facem parte din ele, fiind dincolo de ele și de manifestările lor. Ambele apar și dispar pe un fundal real neschimbabil.

Există multă confuzie referitoare la creație. Subiectul și obiectele unei stări nu sunt create în mod individual. Ei apar în lumină simultan și dispar tot simultan. Uita-te la visător și la vis. Dacă visătorul dispare, diapare orice experiență din vis. În mod similar, mintea și lumea sunt creații simultane, în cazul în care admitem existența creației.

Adevărata soluție constă în adoptarea perspectivei corecte, prin cercetarea minuțioasă a conținutului oricărei experiențe, pentru că orice că experiența poate fi considerată reprezentativă pentru întreaga lume aparentă. O astfel de cercetare dovedește că conținutul oricărei experiențe și, prin urmare, a întregii lumi, nu este altceva decât conștiință pură.

Dar, acest lucru este posibil numai atunci când cineva și-a înțeles propria natură reală ca fiind pură

Conștiința și pace. Atunci când cineva este în postura conștiinței, de “eu”, iluzia lumii pare pur și simplu frivole sau, mai bine zis un vis. Astfel, continuăm să percepem visul, știind că este pur și simplu un miraj.

Conștiința pare limitată doar pentru că percepem prin minte, care este ea însăși limitată.

 

Crearea și dizolvarea lumii

 

Creația:

  1. Conștiința obiectivată este gândită și
  2. Gândirea obiectivată este lumea brută.

 

Procesul invers este dizolvarea ei:

  1. Lumea brut subjectivată este gândită, și
  2. Gândirea subjectivată este Conștiință.

 

Moartea

 

Care este semnificația morții?

 

Moartea este un termen impropriu. Moartea poate fi abordată numai din perspectiva vieții. Viața, ca atare, nu cunoaște moartea, deci, din perspectiva vieții, moartea este un concept inexistent.

Pentru a înțelege că nu există nici o moarte, trebuie doar să cercetăm visele în care ne vedem propria moarte. În acel vis putem percepe toate senzațiile implicate în acest aparent proces, dar, la trezire ne dăm seama că toate persoanele, percepțiile și aparenta moarte din vis au fost doar niște iluzii. Ar trebui să abordăm moartea din starea de veghe în același mod , pentru că starea de veghe dispare la fel ca și cea de vis.

 

Cine moare?

 

Corpul și principiul vieții sunt singurele două entități fundamentale care participă la schimbarea numită moarte. Dintre acestea două, „corpul” a fost întotdeauna materie moartă și inertă, deci, nu poate să moară din nou. Principiul vieții este întotdeauna neschimbator, deci, nici el nu poate muri niciodată.

 

Cum pot sa fiu fără de moarte?

 

Moartea se petrece în timp. Timpul este format din trecut, prezent și viitor. Ele nu afectează în nici un fel principiul de „eu”. Astfel, se poate spune că există o prezență eternă a principiului de “eu”.

Strict vorbind, chiar și acest lucru este greșit. Pentru că timpul nu există decât pentru aparentul “eu” (aparenta persoană). Activitățile desfășurate de persoana aparentă pot fi împărțite în cinci domenii: acțiuni, percepții, gânduri, sentimente și cunoaștere. Care dintre aceste cinci domenii preferi să fii? Dacă te identifici cu vreunul dintre primele patru, vei muri automat după fiecare. Însă, experiența ta nu implică moarte celui care o cunoaște, pentru că apariția și dispariția experienței sunt cunoscute. Astfel, trebuie să fii ultimul (Cunoscătorul), singurul care continuă să existe prin toate activitățile, fără să se schimbe sau să absenteze niciodată. Tu, cunoscătorule, cunoști chiar și moartea. Prin urmare, tu transcenzi moartea, ori de câte ori apare o astfel de experiență, așa cum transcezi aceste experiențe și în vis.

 

Cum s-a iluminat un băiat de 5 ani despre moarte și Dumnezeu

 

Ananda, un băiat de cinci ani, era chinuit neîncetat de gânduri și coșmaruri despre moarte, pe care o considera dureroasă și inevitabilă.

 

Gurunathan:Nu ai fost un bebelus acum câțiva ani?

 

Băiatul:Da.Da.

 

G:Unde este acum?

 

B:A dispărut.

 

G:Unde? Poți să – l aduci înapoi?

 

B:Nu . Nu . Este imposibil.

 

G:Deci, este mort, nu-i așa?

 

B:Nu este mort, pentru că sunt aici.

 

G:Vreau să spun că bebelusul care ai fost odată este mort . El a dispărut pentru totdeauna și nu va mai putea să revină . Asta înțeleg prin moarte. Ai plâns atunci când a dispărut?

 

B:Nu . Dar pana acum nu am știut asta.

 

G:În mod similar, acest băiat va muri și vei deveni tanar, apoi tânărul va muri și el si vei deveni bătrân. Toate aceste morți succesive nu sunt dureroase nu-i așa?

 

B:Nu, desigur.

 

G:Atunci de ce plângi și te vaiți atunci când moare bătrânul? Nu este aceeași moarte ca și cele de până acum?

 

B:Da. Dacă ăsta este înțelesul morții, nu voi mai plânge și nici nu îmi va fi frică de ea.

 

G:De ce nu ți-a părut rău atunci când a murit bebelusul din tine? Pentru că știai că doar elmoare, nu și tu. În mod similar, doar omul din tine va muri. Tu nu poți muri. Așa cum cunoști multiplele morți din din copilărie pâna acum, cunoști și moartea celui bătrân.

 

B:Da !!!! Acum înțeleg. Niciodată nu trebuie să îmi mai fie frică de moarte.

 

G:Acum ești nepieritor, Eternul, Dumnezeu. Ma urmaresti?

 

B:Da, Gurunathan. (Și băiatul îl îmbrățișează pe Gurunathan, plângând de bucurie).

 

Ce sunt nașterea și moartea ?

 

„Nimic” nu poate fi sursa a „ceva” – „eu”. Dacă “Eu” aș fi născut din „ceva”, acel „ceva” ar trebui să fie cu mine în continuare. Așa că nu m-am născut, și deci, pentru mine (ca pentru oricare altul) nu există moarte.

Teama de moarte nu va dispărea decât prin puterea de convingere a unui ceva concret și permanent care se află în tine.

 

Moartea

 

Moartea înseamnă separarea corpului brut de corpul subtil, sau a minții de corp. Deci, „tu”, ca individ, mori în fiecare clipă, pentru că corpul și mintea apar secvențial și decalat în tine, conștiință.

Moartea înseamnă eliberare?

 

Nu întotdeauna. Moartea este eliberare, doar dacă este moartea finală, adică moartea a tot ce este obiectiv, inclusiv a tendințelor. Dar moartea obișnuită este o eliberare parțială, fiind doar moartea corpului brut. Este mai mult o schimbare și nu merită numele “moarte”. Adevărata moarte este o schimbare a identității de la ego la observator.

Pot să mor bucuros?

 

Sigur ca poți! Care este obiectivul vieții tale? Fericirea. Dacă o poți obține permanent, nu ai muri fericit? Nu prin terminarea acestei vieți, ci prin cunoașterea morții. Acesta este modul în care mor înțelepții. Cunoaște-te pe tine însuți și transcende moartea.

CALEA DIRECTA A LUI SRI ATMANANDA – PARTEA A DOUA: ATMA NIRVRITI (BEATITUDINEA SINELUI)

  1. SINELE

Numai mintea are ganduri si sentimente, nu eu. Nasterea, cresterea, decaderea si moartea apartin corpului, nu mie;

Nu sunt un corp, nici o minte (nu am asa ceva). Nu sunt un faptuitor, nici un beneficiar.Sunt constiinta pura, care nu cunoaste disolutia;

Cel care straluceste inainte si dupa orice gand sau sentiment este „eu”. Asta este constiinta obiectiva, este sinele;

Este acel sine care straluceste ca beatitudine in somnul profund si atunci cand obiectul dorit este obtinut;

Lumea straluceste datorita luminii mele; fara mine nu exista nimic.Eu sunt lumina din perceperea lumii;

2. Inlaturarea unei indoieli fundamentale despre constiinta

Cel care spune ca constiinta nu este niciodata experimentata fara obiectele ei se exprima de la un nivel superficial;

Daca este intrebat: „Esti constient”, va raspunde spontan „Da.” Acest raspuns vine de la cel mai profund nivel;

In aceasta exprimare nu se refera la nimic obiectiv din aceasta constiinta. Asta dovedeste ca constiinta la care se refera este cea lipsita de obiecte;

Cel care spune „am constiinta” sau „eu sunt constiinta” este separat constient de el insusi;

Ceea ce nu este constiinta intra in categoria cunoscut. „Eu” este este intotdeauna cunoscatorul si nu poate fi niciodata cunoscut. De aceea constiinta si „eu” sunt unul si acelasi lucru.

 

  1. Vederea si auzirea

 

In afara de vedere nu exista nicio forma. Forma nu are o existenta independenta, fiind insasi vederea;

Daca forma este insasi vederea, cum sa putem vedea vreo forma? De aceea ce este vazut nu este forma, ci ceva diferit;

De asemenea, obiectele altor simturi sunt doar perceperile simturilor;

Din cauza ca auzul in sine este sunet, nu auzim niciun sunet. Acest lucru este aplicabil tuturor obiectelor simturilor;

Astfel, printr-o cercetare facuta pentru a intelege ceea ce se percepe in realitate, va fi descoperita realitatea absoluta;

Daca ceea ce este perceput este realitatea absoluta, cum de exista iluzia lumii?

 

  1. Cunoasterea nu este niciodata legata de obiecte

 

Cunoasterea unui lucru nu-i dovedeste existenta. Nu exista cunoasterea unui sarpe in funie si a obiectelor in vis?

Cunoasterea unui lucru nu ii dezvaluie natura, aratand doar cunoasterea;

Este intelept cel care vede doar lumina (constiinta) in manifestarile tuturor obiectelor;

Indiferent daca obiectele sunt prezente sau absente cel care vede constiinta pura sta in ea permanent;

Aici este casa lui adevarata. Este neschimbabil, fara griji, adevarat, in perfecta armonie si pace.

  1. Fundalul lumii obiective

 

Sunetul, forma, atingerea, gustul si mirosul nu exista de la sine. Ele au intotdeauna nevoie de un fundal care sa le sustina existenta;

Exista o aroma si o frumusete (forma) a florii. Dar cine stie ce este o floare in realitate?

Aceeasi ignoranta referitoare la fundalul oricarui obiect al simturilor este universala;

Substratul ramane neperceput; de aceea nu este nicio diversitate in el. Asta este existenta, sinele, pura constiinta, transcendenta si salasul linistii.

 

  1. Ignorantul si inteleptul

 

Postura ignorantului, a omului obisnuit, este cea de corp, brut sau subtil. Nu are nevoie sa gandeasca sau sa cante o mantra, pentru a-si mentine aceasta postura;

Cand percepe corpul, devine posesorul lui si cand nu il percepe ramane ca corp;

Orice se intampla cu corpul, considera ca i se intampla lui, in baza acestei identificari;

Postura inteleptului este cea de constiinta pura, iar pentru a mentine aceasta postura nu trebuie sa gandeasca sau sa cante mantre;

El stie ca constiinta este luminoasa de la sine si ca ea lumineaza intreaga lume. Stie ca adevarara lui natura este constiinta si experienta si nu poate fi cunoscuta sau experimentata. De aceea nu are nicio dorinta sau asteptare pentru a o experimenta;

Inteleptul are o convingere profunda ca este constiinta si ca a obtinut ceea ce era de obtinut;

Pentru ca constiinta nu se schmba si nici nu dispare, el stie ca nici el nu se schimba sau dispare;

Datorita convingerii lui adanc inradacinate ca este constiinta, constiinta poate sa se manifeste uneori inaintea perceptiei;

Dar indiferent daca devine manifesta sau nu, datorita faptului ca aceasta convingere este profund inradacinata, el este mereu multumit, liber si fericit.

 

  1. Originea si disolutia lumii

 

Concretizarea cunoasterii este gandul. Apoi „eu” ramane ca martor al lucrurilor;

Fara ca fiinta mea sa fi vazuta ca martor, gandul fuzioneaza cu mine facand din ganditor o fiinta vie;

Ulterior ganditorul creaza percepatorul fizic si apoi gandul corespunzator devine un obiect brut;

Astfel fiintele vii fac din mine lumea, ignorandu-ma si traind in robie;

Iluzia lumii care apare prin aceste suprapuneri succesive nu poate fi inlaturata decat prin parcurgerea inversa a acestei cai.

 

  1. Dincolo de indoieli

 

Pentru a atinge realitatea suprema, trebuie sa mergi dincolo de existenta si de non existenta non sinelui.

 

  1. Cunoasterea nu este numele unei functii

 

Toate obiectele se dizolva in cunoastere, ea nefiind altceva nimic altceva decat constiinta;

O oala sparta se dizolva in pamant, pentru ca din pamant a fost facuta. Nu se poate dizolva in altceva;

Deci, afirmatia „Cunosc un lucru” nu poate insemna decat ca lucrul s-a dizolvat in cunoastere (la o cercetare mai atenta);

Admitand ca vederea si auzul sunt functii, numai dupa incetarea acestora putem spune ca ne-am cunoscut;

Este limpede ca cunoasterea nu este un nume al unei functii;

Astfel, exprimarea „cunosc asta” este gresita, pentru ca, in acest caz, cunoasterea denota o functie. Exprimarea corecta ar fi „a devenit cunoscut”;

Cand mintea este pe deplin satisfacuta cu privire la adevarul la care a fost expusa, va aparea o completa schimbare de atitudine.

 

  1. Pacea si cunoasterea

 

Atata timp cat sentimentele apar si dispar in pace, esenta lor este pacea;

Atata timp cat gandurile apar si dispar in cunoastere, esenta lor este cunoasterea;

Pacea adanca si cunoasterea pura sunt unul si acelasi lucru. I se dau diverse nume pentru ca este privita din diverse unghiuri.

 

  1. Gandurile si eu insumi

 

Cum pot gandurile, care apar si se stabilesc in mine, sa fie altceva decat eu insumi?

Acolo unde exista gand ma vad pe mine insumi; unde nu exista raman in propria mea glorie.

 

  1. Non existenta obiectelor

 

Inaintea vederii nu exista nicio vedere, si nici dupa vedere. Nu exista niciun dubiu referitor la asta;

Cand adevarul este inteles limpede, va fi evident ca nu exista nicio vedere nici macar in timpul vederii si asta va inlatura inrobirile.

 

  1. Non existenta gandirii

 

Gandul este subtil; nu poate intra in contact cu un obiect fizic si nu are nicio legatura cu el, pentru ca apartin unor domenii diferite;

Asa stand lucrurile, nu ne putem gandi la un obiect fizic, si sa spunem ca este prost;

La o cercetare atenta, ideea ca obiectele subtile pot aparea in gandire, va fi descoperita ca falsa;

Nu exista nicio indoiala ca un obiect subtil este doar un gand forma. Un gand nu poate exista intr-un altul;

De aceea un gand nu poate avea niciodata un obiect brut sau subtil; apoi nici nu poate fi numit gand;

Acest gand fara obiectivitate este domeniul real al cuiva, lipsit de forma si neschimbator. Catre acest lucru indica cuvantul „eu”;

Asa ca nu exista nicio inrobire nici inainte, nici acum si nici dupa, atata timp cat gandul nu exista.

 

  1. Trecutul fiind trecut, unde este inrobirea?

 

Nici o actiune (activitate a corpului) trecuta si niciun gand trecut nu mai pot reveni;

In gand nu exista actiune si in actiune nu exista gand; nu au nicio legatura intre ele;

Gandirea unui gand poate surveni unei actiuni, dar gandul nu este legat de ea, atata timp cat actiunea nu mai exista cand apare gandul;

Gandirea unui gand poate surveni altuia, astfel ca nu poate fi nicio legatura intre ele;

Un gand trecut este unul care a incetat sa mai existe; asa ca cum poate un astfel de gand sa intre in contact cu altul nou?

Nu pot aparea simultan doua sau mai multe ganduri si asta este motivul pentru care gandurile nu au nicio legatura intre ele;

Acest lucru dovedeste clar ca actiunile si gandurile sunt separate intre ele;

Daca asa stau lucrurile, atunci cum pot fi cauza inrobirii? Credinta ca ele sunt cauzele inrobirii este doar o iluzie.

 

  1. Subiectul si obiectul sunt una in Mine

 

Experienta si cunoasterea sunt interne. Atunci cum pot obiectele lor sa fie externe?

Prin urmare nu exista nimic in afara; totul este inauntru;

Ceea ce este inauntru sunt Eu, de aceea experimentatorul si experienta sunt unul si acelasi lucru, adica eu.

 

  1. „Eu” in starea lui pura

 

Intre ganduri si in starea de somn profund straluceste acel principiu catre care indica cuvantul „EU”;

Atunci mintea este dizolvata si nu mai poate fi perceputa;

Cand mintea este directionata catre asta se dizolva in asta, pierzandu-si caracteristicile mintii; asta se numeste samadhi;

Indiferent daca exista vreun gand sau nu, a fi mereu centrat pe sine se numeste stare naturala (sahaja samadhi).

 

  1. Perceptiile si obiectele

 

Vederea intervine in facerea formei, iar forma in facerea vederii; de aceea ele nu exista ca atare. Acest lucru este valabil pentru toate simturile perceptive;

Nimeni nu vede nimic, nimeni nu aude nimic, pentru ca obiectele si actiunile de percepere nu exista;

Astfel suntem intr-o stare de somn profund, in care nu exista ignoranta (necunoastere).

 

  1. Catre minte

 

Daca ai de gand sa traiesti dupa cum iti place, sustinand ca esti „EU” atunci cum iti poti indeplini dorinta?

Sa nu crezi ca printr-o asemenea pretentie, iti voi accepta capriciile;

Cel putin trebuie sa stii adevarul cand spui: „Cel care actioneaza culege fructele actiunii, bune sau rele”;

Daca poti sa traiesti conform pretentiei este si bine si rau, dar inainte trebuie sa incerci sa Ma vezi;

Cu toate ca Eu sunt in fata, in tine si in spatele au, ai face bine ca la inceput sa te uiti in spate, incecand sa Ma vezi acolo;

Eu stau mereu in fata ta dezinteresat, observandu-ti actiunile. Ma poti vedea astfel fara niciun efort;

Imediat cum te intorci spre Mine pentru a ma vedea, te voi duce in cel mai intim miez al fiintei tale si acolo Ma vei vedea;

Mai tarziu Ma vei vedea in gandurile si in sentimetele tale;

Apoi vei vedea ca ele nu sunt altceva decat Eu insumi;

Atata timp cat obiectele nu sunt altceva decat ganduri forma,, ele vor fi vazute ca Mine insumi;

Apoi nu Ma vei mai vedea ca diferit de tine. Pretentia ta de a fi Eu va deveni adevarata daca vei atinge aceasta stare.

 

  1. Credinta in organele de simt si minte

 

Eu sunt fericirea pura. Toate actiunile organelor de simt si ale mintii au drept scop fericirea;

Astfel toate actiunile sunt veneratii facute Mie;

Sunt permanent inactiv, percepand dezinteresat aceste veneratii;

Ele ma lovesc pe neasteptate si trec in pasivitate;

Continuand in acelasi fel, ele continua sa venereze din nou;

Atunci cand inteleg ca prin actiunile lor ma venereaza pe Mine, si ca nu ma ating nici atunci cand sunt latente, toate suferintele care apar din ele dispar;

Astfel actiunile facute nu mai sunt actiuni si pasivitatea nu va mai fi pasivitate, pentru ca ignoranta a fost dezradacinata.

 

  1. Starea naturala

 

Diversitatea este in obiecte (ale constiintei). Constiinta este aceeasi cu cea percepatoare, dar, din cauza ca, constiinta este considerata, in mod obisnuit, legata de obiecte, i se atribuie schimbarea in mod gresit, din cauza iluziei;

Obiectele nu pot produce niciodata vreo schimbare in constiinta. Daca constiinta s-ar schimba, cum ar putea percepe diversitatea obiectiva?

Obiectele sufera acea schimbare numita distrugere. Constiinta este neschimbabila. Corpul, organele de simt, mintea, egoul si intelectul intra in categoria obiectelor;

Din cauza incapacitatii de a le vedea ca simple obiecte, presupunem ca se schimba prin iluzie;

Fiind mereu cunoscatorul, nu putem intra in categoria cunoscutului. Chiar si cuvantul cunoscator este gresit, pentru ca cunoscatorul neschimbat este insasi cunoastere (constiinta), nu o fiinta intrupata;

Nimic nu ascunde constiinta, fiind prezenta in toate activitatile mentale ca ganduri, griji, placeri, suferinte etc. Oamenii isi desfasoara in ea toate actiunile;

Omul crede ca este inrobit, devenind mizerabil, cautand eliberarea si, in acest scop, se apropie de un guru si ii asculta invataturile. Dar in tot acest timp el statea, fara sa stie, in constiinta pura, care era chiar adevarul pe care il cauta;

Atunci cand devine constient de postura si identitatea sa se elibereaza si, din acel moment, toate gandurile, sentimentele si obiectele perceptiei indica catre el insusi.

 

  1. Totul este constiinta

 

Constiinta nu trebuie sa cunoasca nimic, pentru ca insensibilul nu are cum sa cunoasca;

Asa ca nimeni nu poate sa cunoasca nimic, toate fiintele fiind constiinta pura.

 

  1. Dezamagirile sinelui individual

 

Am creat ganduri, sentimente, perceptii si toate celelalte ca un mijloc de a ma face cunoscut;

Cu toate astea, oamenii nu ma privesc ca fiind legat de obiecte, ganduri si sentimente. Atunci cum se va sfarsi aceasta inrobire?

Indepartand obiectele, am creat starea de somn profund; astfel am putut sa Ma fac cunoscut;

In aceasta stare nu se poate percepe si cunoaste nimic, inclusiv gandurile sau sentimentele;

Indiferent daca obiectele sunt prezente sau absente, Eu sunt mereu prezent, fara schimbare;

Pozitia Mea este chiar in fata ochilor. Prin Mine oamenii pot vedea, cu toate ca nu Ma pot vedea. Asta este un lucru pe care nu il inteleg usor;

Daca un om continua sa inchida ochii cand este in fata Mea, atunci cum sa Ma mai vada?

 

  1. Experienta (este mai profunda decat cunoasterea superficiala sau sentimentul, fiind senzatia ca folosim lumea) si lumea obiectiva

 

Experienta trebuie sa dovedeasca existenta a orice. Un obiect de felul asta nu poate fi experimentat;

Aceasta cunoastere se considera a fi experimentata, dar nici asta nu este prea corect;

Daca un obiect nu este experimentat, trebuie luat drept inexistet. Cum putem cunoaste un obiect inexistent? De aceea nu nu este experimentata nici macar cunoasterea unui obiect, ci doar cunoasterea pura. Astfel experienta dovedeste ca intreaga lume obiectiva nu este altceva decat cunoastere. Acest lucru este constiinta si este sine.