PENTRU TINE CUNOSCATORULE!

Eşti fericit, pentru că eşti însăşi fericirea;

Eşti în linişte, pentru că eşti însăşi liniştea;

Eşti nelimitat, pentru că eşti însăşi nemărginirea;

Eşti totul, pentru că eşti UNICUL;

Eşti eternitatea, pentru că eşti însăşi existenţa!

Ce aş putea să-ţi mai urez?!

SĂ TE (RE)CUNOŞTI ÎN TOATE ASTEA ŞI SĂ FI TU ÎNSUŢI! CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI, PENTRU CĂ EŞTI TOT CE CREDEAI CĂ ÎŢI LIPSEŞTE!

SĂ TE BUCURI DE TINE ÎNSUŢI!

PROGRAM INTENSIV – CUNOAŞTEREA DIRECTĂ A REALITĂŢII 07-12.05.2017

PRIMUL PROGRAM DE 6 ZILE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE CUNOAŞTERE DIRECTĂ DE SINE ŞI A REALITĂŢII PRIN DECONSTRUIREA APARENTEI REALITĂŢI PE BAZA RAŢIONAMENTULUI SUPERIOR AL LUI SRI ATMANANDA

 PROGRAMUL, DE TIP INTENSIV (8 ORE ZILNIC), CONSTĂ ÎN:

  • EXERCIŢII PRACTICE DE DECONSTRUIRE A APARENTELOR OBIECTE MATERIALE, A CORPULUI ŞI A MINŢII
  • PREZENTAREA PRACTICILOR EFICIENTE DE DISCRIMINARE
  • CONTEMPLĂRI ŞI MEDITAŢII ACTIVE
  • ÎNDRUMĂRI DIRECTE (SATSANG) CĂTRE SINELE NOSTRU – FIINŢA NOASTRĂ REALĂ

 Evenimentul se va desfăşura într-o locaţie adecvată, discretă şi liniştită, într-o zonă montană, în mijlocul naturii.

 În principiu, programul tratează următoarele:

  • Vedanta – Cunoaşterea Adevărului;
  • Aparența obiectelor și deconstruirea lor;
  • Credințele fundamentale pe baza carora mintea construieşte obiectele percepției;
  • Identități (identitățile false și cea reală);
  • Senzația de realitate a simț Simțuri dominante;
  • Adoptarea posturii de conștiință;
  • Analiza celor trei stări de bază (veghe, vis și somn profund);
  • Prezentarea metodei cunoașterii directe (raţionamentul superior) a lui Sri Atmananda si diverse exemple de iluzii pe care le percepem de obicei;
  • Cercetarea lumii. Prezentarea exercițiilor monoperceptive pentru deconstruirea obiectelor materiale și cunoașterea directă a lor. Exerciţiile sunt similare celui de prezentare de pe site (https://nondualitatea.wordpress.com/2016/11/26/necesitatea-deconstruirii-aparentei-realitati-si-a-obiectelor-brute-si-subtile/) , dar mult mai detaliate şi mai explicite.
  • Exerciții monoperceptive pentru cunoașterea directă a obiectelor folosind simțurile care ne dau o senzație redusă de realitate;
  • Exerciții pentru cunoașterea directă a obiectelor folosind simțurile care ne dau o senzație puternică de realitate; Problema „Molyneux”.
  • Exerciții pentru înțelegerea influenței intensității obiectelor percepției; Exerciții pentru cunoașterea directă a mișcării.;
  • Creșterea senzației de realitate prin interacţiunea și combinarea simț Explicarea modului de construire a aparentei realități obiective prin suprapunerea informaților perceptive și denaturarea cunoașterii directe;
  • Corpul; Exerciţii pentru deconstruirea realității corpului; Experciţii care tratează corpul ca obiect;
  • Exerciții care tratează corpul ca “Simțitor”; Exerciții care tratează plăcerea; Exerciții care tratează durerea;
  • Corpul; Exerciții pentru demonstrarea falsității conceptelor „interior”/”exterior”;Exerciții care tratează mișcarea; Exerciții care tratează corpul ca „conținător” al conștiinței;
  • Conștiință versus sensibilitate: Cercetare de grup: „Conștiința poate apărea din creier?” Exercițiu multiperceptiv: Plimbarea-cercetarea interacţiunea dintre creșterea intensității obiectelor percepției și senzația de realitate a mișcării.
  • Obiectele mentale; Credințele de bază ale gândirii; Exercițiu de analiză a gândirii despre un obiect; Exercițiu de analiză a unui concept; Credințele și convingerile. Exerciții care tratează gândurile memorie sau amintirile; Exerciții care tratează diferențele dintre obiectele mentale;
  • Exerciții care tratează simultaneitatea obiectelor mentale; Exercițiu care tratează credințele în materialitate și convingerile că lucrurile au o existență proprie; Exerciții care tratează obiectele și structurile mentale (subconștient/ supraconștient/ inconștient); Cercetarea separării;
  • Exerciții care tratează funcțiile mentale; Exerciții care tratează stările; Somnul profund: starea și starea noastră naturală; Exerciții care tratează conștiința observatoare;Tiparele și succesiunile aparițiilor; Exerciții care tratează timpul și spațiul
  • Metode de visare conştientă pentru cercetarea visului şi descoperirea „celui” care luminează visul

 (Între exerciţii vor fi perioade de discuţii şi îndrumări directe, precum şi contemplări sau meditaţii active, pentru o discriminare continuă şi o deconstruire permanentă a experienţei)

 

IMPORTANT:

  • Pentru ca exerciţiile să ducă la o înţelegere corespunzătoare şi discuţiile să nu degenereze, vor fi maxim 16 participanţi
  • Toţi participanţii vor beneficia de îndrumări ulterioare programului, pentru fixarea şi asimilarea cunoaşterii realităţii.

 Pentru amănunte referitoare la locaţie, programul detaliat, costuri şi condiţii de înscriere, precum şi pentru alte lămuriri, trimiteţi un mesaj la adresa de “e-mail” (non.dualitate@yahoo.ro) de pe site sau un “reply” la cea la care aţi primit “link”-ul.

NECESITATEA DECONSTRUIRII APARENTEI REALITATI SI A OBIECTELOR (BRUTE SI SUBTILE)

Foarte bine! Aţi înţeles că nu sunteţi nici senzaţiile percepute prin simţuri; nici gândurile, nici imaginile, nici emoţiile, nici conceptele şi nici filmele care vă trec prin minte; nici mintea şi nici corpul; nici lucrurile la care vă puteţi gândi, nici cele care vă pot fi cunoscute; nici cel care acţionează, nici beneficiarul acţiunilor şi nici măcar cel care cunoaşte; nici o stare anume în care trebuie să ajungeţi; nici o experienţă mistică, transcedentală sau de samadhi; nici nu este ceva pe care să îl învăţaţi, să-l practicaţi sau să-l faceţi. Aţi ajuns la concluzia că sunteţi însăşi existenţa, cunoaşterea şi pacea, pe care le-am unit într-un singur termen: conştiinţă. Este foarte uşor să spuneţi ce nu sunteţi, dar foarte greu să spuneţi ce sunteţi, pentru că, conştiinţa nu are niciun atribut, nicio caracteristica şi nico însuşire; ea doar este şi atât.

Cu toate astea puteţi să spuneţi că sunteţi: cunoaşterea (observarea) experienţelor şi a tot ce poate fi cunoscut; „spaţiul”  nedefinit  în care apare absolut oricare chestie de care puteţi fii conştienţi (inclusiv gândurile, senzaţiile, emoţiile, starea de veghe, cea de vis şi cea de somn profund); ceea ce nu se schimbă în prezenţa niciunei schimbări sau a niciunei experienţe care se schimbă; fundalul oricărui lucru (brut sau subtil) care poate fi cunoscut sau observat; „cel” care percepe, sau percepţia în sine; acel neschimbat care a cunoscut toate schimbările corpului vostru, din copilărie, până acum; conştientizarea obişnuită a experienţei din vis sau din starea de veghe; acel lucru pe care îl cunoşti fără să implici gândirea şi pe care îl exprimaţi când spuneţi „Exist”

Conştiinţa nu este un obiect. Poate fi considerată un spaţiu adimensional şi atemporal, fără nimic în el, aşa cum este un ecran fără nimic proiectat pe el, aşa cum este liniştea fără niciun sunet în ea, aşa cum este lumina, fără nicio umbră în ea. Numai că spre deosebire de aceste exemple îşi menţine calitatea de a nu avea nicio caracteristică, de a nu fi legată de nimic din ce apare în ea şi de a fi conştientă permanent de absolut orice, inclusiv de ea însăşi.

Nu este un ceva, mai bine zis nu este un obiect, ci mai curând un verb: „ A fi”.

Cu toată această înţelegere şi cu toată discriminarea pe care o practicaţi, ori de câte ori percepeţi ceva care tinde să vă scoată din această non-identitate, liniştea este stricată prin intervenţia manifestărilor mentale şi a revenirii în forţă a aparentei materialităţi. În acele momente vi se pare că întreaga înţelegere a dispărut şi că aţi revenit la vechea identitate falsă de individ supus regulilor vieţii, toanelor unui ego nesătul şi a unei minţi veşnic nemulţumite. De ce mai apar toate astea, dacă aţi înţeles care vă este natura reală şi care este sursa universului?

Vedanta şi majoritatea îndrumătorilor care o explică, consideră lumea, corpul şi mintea ca simple iluzii, şi tratează toata cunoaşterea ca şi cum ele nu ar exista. Într-adevăr, ele nu există, fiind doar nişte miraje, ca nişte holograme sau ca nişte vise. Însă, atâta timp cât încă mai sunteţi influenţaţi de ele, lipsa modalităţilor de deconstruire şi de dizolvare a lor în conştiinţă tulbură liniştea şi pacea care este natura voastră reală.

Acesta este motivul pentru care se impune o analiză atentă a aparentei materialităţi şi o deconstruire a fiecărui aspect al ei. Vedanta spune că creaţia (adică materialitatea) a apărut de la subtil la brut. De aceea, deconstruirea aparentelor lucruri (obiectele lumeşti, corpul şi mintea) va trebui abordată de la brut la subtil. Astfel veţi învăţa cum să deconstruiţi lumea, apoi cum să deconstruiţi corpul. Ulterior veţi cerceta mintea demolând-o din temelii, odată cu toate funcţiile, credinţele, conceptele şi manifestările ei. În final veţi elimina „făptuitorul”, „beneficiarul”, „observatorul” şi „cunoscătorul”.

În acest scop veţi utiliza o metodă de cercetare pe care Sri Atmananda a numit-o „raţionamentul superior”, cu intenţia de nu fi confundat cu raţionamentul intelectual obişnuit, numit „inferior”. Această metodă vă crează o perspectivă superioară minţii, pentru a o putea cerceta în amănunt, mai bine zis vă pune în postura de cunoaştere neutră, sau de conştiinţă. În această postură vă asumaţi identitatea reală sau nicio identitate, reuşind să vă desprindeţi de ataşamente şi să cercetaţi toate aspectele pe care anterior le consideraţi negative. Aceste aspecte, care de obicei inspăimântă mintea, sunt bine ascunse chiar de minte. Ele răbufnesc în situaţii similare cu cele care le-au creat şi provoacă o identificare totală cu ele, absorbindu-vă complet atenţia. În acele momente vă simţiţi complet sub controlul minţii şi al fantasmelor ei şi vă abandonaţi înfricoşaţi, neîntrezărind nicio metodă de scăpare.

Cu timpul, s-au dezvoltat o multitudine de metode prin care se încearcă eliminarea manifestărilor mentale nedorite. Însă, atâta timp cât aceste manifestări nu sunt înţelese exact aşa cum sunt, Se vor domoli pentru moment, pentru ca să reapară atunci când vă este lumea mai dragă, parcă şi mai îndârjite şi mai crude. Orice metodă mentală va trata lucrurile la nivel mental, adică la acelaşi nivel la care au apărut. Cum poate un gând să înlăture un alt gând? Acest lucru duce la conflicte mentale, pentru că, ce altceva înseamnă un gând care se luptă cu un altul? Conflictele nu pot decât să agite şi mai rău mintea, iar lipsa liniştii mentale nu permite o analiză normală a situaţiei.

Pe lângă metodele menţionate mai sus, mulţi apelează la tehnicile Yoga. Cei care le aplică spun că încearcă să controleze mintea cu ajutorul detaşării și al exercițiilor fizice. Acest lucru este ușor de spus. Dar, cine este cel ce controlează prana [Energia vitală] şi mintea? Cu siguranţă că nu mintea în sine, deoarece scopul exerciţiului este de a linişti mintea. Şi aceeaşi minte nu poate fi simultan şi subiectul şi obiectul aceleiaşi activităţi. Aşa că trebuie să existe ceva independent ,dincolo de minte, care să ghideze yoginul pentru a controla prana şi mintea. Nu ar fi mai bine să îşi dea seama că este acel ceva liber şi să nu mai ai treabă cu mintea sau cu orice altceva? Adică nu ar fi mai bine să îşi folosească energia în alte scopuri şi nu în încercarea de a controla o iluzie?

Lăsaţi mintea în pace! Acesta este modul în care este tratată mintea în metoda cunoaşterii directe.

Raţionamentul superior tratează toate manifestările brute din postura minţii şi toate manifestările subtile din cea a conştiinţei, permiţându-vă o cunoaştere directă a lor. Acest raţionament vă demonstrează că niciun obiect perceput nu este separat de perceperea lui şi niciunul dintre ele (obiectul perceput şi percepţia) nu pot apărea în lipsa conştiinţei. Veţi descoperi că nu există nici cauză şi nici efect, că nu există timp şi nici spaţiu că aşa-zisa lume este o apariţie instantanee şi că obiectele apar unul câte unul şi nu simultan. Această cunoaştere directă, aplicată voluntar la început, va deveni automată şi vă va permite să eliminaţi instantaneu aparenta materialitate din orice aparenţă care tinde să vă schimbe identitatea reală.

Am folosit termenul de cunoaştere directă, cu scopul de a defini cunoaşterea instantanee a absolut orice este perceput într-o experienţă, fără nicio altă intervenţie (interacţiune a simţurilor, memorie, recunoaştere, etichetare, interpretare, etc.). Cunoaşterea directă este un mod de cercetare nonduală, care duce la recunoaşterea de sine ca, conştiinţă. Acesta nu înseamnă că veţi deveni nişte sfinţi, nişte vrăjitori cu puteri deosebite, sau nişte persoane cărora li se întâmplă numai lucruri plăcute. Cunoaşterea directă demonstrează că conştiinţa este chiar natura voastră. Conștiința este anterioră persoanei, astfel că nu poate fi posedată de cineva. Calea cunoaşterii directe vă ajută să înţelegeţi realitatea din spatele experienţei şi faptul că sunteţi conştiinţa, în care nu există nici suferinţă şi nici individualitate.

Principala problemă careia i se adresează cercetarea de sine este identificarea greşită. Cu alte cuvinte, vă consideraţi a fi ceva ce nu sunteţi. Credeţi că sunteţi un corp sau o minte şi simţiţi şi acţionaţi ca şi cum aţi fi corpul, mintea sau o combinaţie a lor, când, în realitate sunteţi doar conştiinţă. De obicei vi se pare ca sunteţi un fel de obiect, în timp ce sunteţi de fapt conştiinţa martor căreia îi apare acest obiect (ca toate celelalte). Nu sunteţi obiectele pe care le cunoaşteţi, ci cunoaşterea în sine.

Soluţia la identificarea greşită este „identificare reală”, care înseamnă, în principiu, „nicio identitate”. Fiind conştiinţă trebuie să ştiţi că nu sunteţi nimic altceva, în acelaşi fel în care vă recunoaşteţi numele. Atunci când sunteţi strigaţi pe nume, nu aveţi nevoie de gândire pentru a vă recunoaşte pe voi înşivă, aşa cum nu aveţi nevoie de gândire pentru a ştii că existaţi. Cunoaşterea directă combinată cu raţionamentul superior duce la o cunoaşterea profundă, care, în timp, va recunoaşte automat totul ca şi conştiinţă, fără a mai fi nevoie de gândire. Rezultatul este doar “a fi”, spre deosebire de “a fi ceva”.

În acest scop au fost create nişte exerciţii care urmează calea adevărului, fiind o deconstruire a obiectivităţii care se derulează de la brut la subtil. Adică se începe cu cea mai simplă şi cea mai evidentă experienţă de separare, (cum obiectele par a fi altceva decât Sinele, părând separate de el). Vom descoperi modul în care ele nu sunt altceva decât conştiinţă. Exerciţiile continuă cu lucruri din ce în ce mai subtile, până când ajungeţi la conştiinţa pură sau Sine. Aceste exerciţii tratează obiectele materiale, simţurile, corpul, mintea, experienţele, stările mentale, obiectele abstracte subtile, funcţiile mentale, cunoscătorul şi conştiinţa pură.

Toate aceste aspecte vor fi tratate în cadrul unor îndrumări directe în format intensiv, in care exercitiile de dedscostruire a obiectivitatii lumii, corpului si mintii sunt combinate cu indrumarile directe catre Sinele nostru si cu exercitii de dizolvare a principalelor credinte si convingeri care stau la baza identitatilor gresite..

Filmuletul urmator va prezinta un exercitiu monoperceptiv vizual simplu de deconstruire a materialitatii fizice:

DESPRE NATURA NOASTRĂ; UN MIC TEST AL PROGRESULUI CĂTRE ADEVĂR

Toate exercițiile care implică contemplarea sau meditația, de orice fel asigură numai puritatea inimii şi liniştirea minţii. Dacă utilizezi discriminarea și raționamentul și cercetezi experiențele, vei ajunge invariabil la propriul tău Sine, care este miezul lăuntric al ființei tale.

Pentru a proceda corect, trebuie să acorzi o importanță egală tuturor celor trei aspecte ale activităților şi anume perceperea, gândirea şi cunoașterea şi să înţelegi că numai cunoașterea este singurul aspect, care îţi validează propriul tău sine.

Dacă continui această practică, vei găsi că primele două aspecte materiale (perceperea, gândirea) sunt intermitente, deci sunt ireale și astfel le ignori şi îţi asumi adevărata identitate, rămânând ancorat în natura ta reală, în Adevăr. Adevărata identitate nu este de fapt o identitate, ci este o acceptare necondiţionată a apariţiilor (dacă există) din tine, odată cu cunoaşterea existenţei tale continue şi când ele lipsesc complet.

Tu eşti acest factor cunoscător, indiferent dacă există apariţii sau nu. Aşa că, înainte de a începe o altă activitate, obişnuieşte-te să conştientizezi că fiecare activitate trecută este înregistrată în cunoaștere, în adevărata ta natura. Nu încerca să faci asta în timpul derulării ei, pentru că mintea va deveni agitată şi egoul va compromite cercetarea acţiunii, prin asumarea rolului de cunoscător. Dacă se va întâmpla aşa, îndreaptă-ţi atenţia către presupusa entitate cunoscătoare (ego) şi remarcă faptul că el a apărut ulterior cunoaşterii sau conştientizării, deci nu are nicio legătură cu ea. Mai pe scurt este un şarlatan, care trebuie demascat, ori de câte ori intervine în experienţă.

Indiferent dacă îţi cunoşti natura reală sau nu, obiectele apar în tine ca simple apariţii (culori, senzaţii tactile sau kinestezice, mirosuri, gusturi, sunete, gânduri, sentimente…). Ele nu depind de tine decât prin existenţa pe care le-o înprumuţi prin cunoaşterea lor. Fiecare dintre aceste apariţii este transformat în obiect de către minte, ulterior percepţiei. Astfel, obiectele brute apar după ce mintea a interpretat percepţia instrumentelor senzoriale brute; obiectele subtile (gândurile, sentimentele, senzaţiile interioare…) apar atunci când percepi prin simţurile subtile, iar interpretarea lor este făcută printr-o intervenţie mentală ulterioară. Dar cunoaşterea directă a senzaţiilor care stau la baza construcţiei mentale a obiectelor (şi a lipsei lor) nu are nevoie de nimic pentru a exista. Deci, cunoaşterea nu poate fi limitată de nimic.

Numai aceasta cunoastere pură apare ca obiect brut, obiect subtil și perceperea lor. Asta îţi demonstrează  că obiectele apar doar dacă sunt cunoscute, în funcție de instrumentul utilizat (subtil sau brut), deci lumea nu este altceva decât pură cunoaștere.

În primele stadii ale cunoaşterii, atunci când te bazez doar pe raţionamentul inferior (logica intelectuală obişnuită), lumea obiectelor îţi pare un obstacol în calea progresului. Treptat, odată cu descoperirea şi aplicarea raţionamentului superior începi să te bazezi din ce în ce mai mult pe el. Astfel, tot ceea ce înainte ţi-a părut un obstacol se transformă într-un ajutor pe calea spre Adevăr.

Iată cam cum evoluează (aparent) cunoaşterea de la obiecte la conştiinţa pură:

– Obiectele: Sunt considerate pur şi simplu lucruri fizice, substanţiale, materiale. În această situație nu este evidenţiată deloc partea conştientă. Asta este postura omului ignorant.

– Conştiinţa obiectelor: Este tot o postură a omului ignorant, dar un pic mai evoluată decât prima.

– Obiecte ale Conştiinţei: Aceasta este postura de început a căutătorului. Continuând, el vede:

– Obiectele în Conştiinţa: Aceasta este tot o postură de căutător, dar mai avansată.

– Obiectele ca, Conştiinţa: Acesta este postura eliberatului (care poate fi comparată cu o cunoaşterea detaşată a stării de veghe cu o acceptare deplină a experienţei, identică cu a stării de vis).

ÎN FINAL:

– Obiectele dispar şi există numai Conştiinţa.

Iată un model de test propriu al progresului:

  1. Dacă simţi plăcere în a vorbi, a discuta  sau a gândi cât mai des posibil la Adevărul final, poţi să fi sigur că eşti pe calea corectă şi progresele, la nivel aparent, sunt reale.
  2. În cazul în care, atunci când eşti singur sau când te-ai retras la odihnă, gândul care îţi apare spontan în minte este despre Realitatea finală sau despre îndrumătorul tău, esti pe calea cea bună.
  3. Plăcerea (fericirea), apare de obicei, la sfârşitul unui gând. Dar, dacă plăcerea începe să apară fără cauză, chiar şi în timpul unei experienţe obişnuite, eşti deja în Adevăr.
  4. Dacă, atunci când eşti întrebat cine eşti, primul gând care îţi vine în minte este”Conştiinţă”, „Cunoaştere”, „Sine” etc., în loc de numele tău sau amintirea persoanei pe care o vedeai atunci cânt te uitai la oglindă, ţi-ai asumat identitatea reală. Chiar dacă răspunzi „sunt numele tău, ştii că răspunsul este o replică dintr-un rol jucat în visul stării de veghe.

 

PRIN CE…?

PRIN CE…?

 (DIN CONSTIINTA A APARUT, IN CONSTIINTA ESTE CUNOSCUTA)

 

Prin ce diferă vântul ce ramul îl agită

De valul ce se sparge de stânca neclintită?

 

Prin ce diferă iarba ce creşte în surdină

De tufa ce-o umbreşte cătând către lumină?

 

Prin ce diferă buha ce-şi strigă cântu-n noapte

De lebăda gingaşa ce lacul îl străbate?

 

Prin ce diferă uliul cel iute ca un fulger

De porumbelul alb, ce-n zbor pare un inger?

 

Prin ce diferă somnul de rege din palat

De cel de cerşetor ce doarme-n şanţ, udat?

 

Prin ce diferă visul de savant genial

De cel de sărăntoc ce sforăie-n canal?

 

Prin ce diferă arta unui artist sublim

De kisch-ul mizerabil al unui anonim?

 

Prin ce diferă lumina care din soare-apare

De acea degajată de-o rază-ucigatoare?

 

Prin ce diferă moartea acelui om iubit

De cea a unui diavol hidos şi mult hulit?

 

Prin ce diferă omul ce sabia o scoate

De cel ce ştie sigur că-n zi e ca şi-n noapte?

 

Prin ce difer-un medic ce-şi pierde pacientul

De criminalul în serie ce-omoară ca dementul?

 

Prin ce diferă locul numit si paradis

De haul ocolit, întunecat şi trist?

 

Prin ce diferă gândul ce-xprimă bucuria

De cel neputincios ce condamnă prostia?

 

Prin ce diferă vrerea ce tinde spre plăcere

De teama care-aduce teroare şi durere?

 

Prin ce diferă visul ce repede dispare

De viaţa-obişnuita ce-atât de lungă pare?

 

Atunci cand toate astea îţi vor părea totuna

Identice-n lumina care le scaldă-ntruna.

 

Poţi veşnic să te bucuri, ştiind c-ai reuşit

Şi ce-ţi trebuia în viaţă, acum s-a împlinit

 

Şi tot ce-i aparent ai înţeles, în fine

Că fără îndoială, este al tău Sine.

 

SOMNUL PROFUND

(DIN DIALOGURILE LUI SHRI ATMANANDA)

Somnul profund

În somnul profund sunt doar eu ca pură conștiință.

Eu, prin simpla mea prezența, luminez toate obiectele. Atunci când sunt eliminate obiectele, ce mai rămâne decât însăși lumina?

Atunci când eu sunt soarele, cum se poate apropia întunericul de mine? În somnul profund sunt doar eu însumi ca, Conștiință și Pace. Ca atare, cum pot să denumesc somnul profund, dacă nu „eu”?

Atâta timp cât, în somnul profund, nu există timp, credințele că intru în el și că ies din el, sunt false.

MOARTEA POATE FI COMPARATĂ CU SOMNUL PROFUND?

Este greșit să faci acest lucru. Experiențele morții și ale somnului profund sunt necunoscute de mintea din starea de veghe, așa că sunt considerate identice în mod greșit de către necunoscatorul realitatii. Dar, de fapt, ele sunt poli separați.

Somnul profund este unic fiind experiența independentă a unei întregi stări. Este experiența non-dualității în identitate. Dar moartea este doar un eveniment în starea de veghe. Ele apar în două nivele cu totul diferite, deci, nu pot fi comparate niciodată între ele.

De ce nu ne poate ajuta (dpdv spiritual) experiența de somn profund?

 Pentru că omul obișnuit abordează somnul profund în mod din perspectiva starii de veghe. Dacă somnul profund este curățat de credințele de obiectivitate și devine subiectiv, ești liber.

Care este indiciul naturii proprii a cuiva?

Singurul indiciu care “ni s-a dat”, pentru a ne înțelege natură noastră reală, este „Starea de somn profund”. În realitate numai ea este starea noastră naturala.

Cum de starea de somn profund este indiciul naturii noastre reale?

 Cunoașterea unui obiect presupune ignorarea tuturor celorlalte obiecte. Ignorarea tuturor obiectelor din somnul profund înseamnă, în realitate, cunoașterea de sine, care strălucește ca fericire și pace. În consecință, ignoranța omului obișnuit în somnul profund este cunoașterea propriului său sine, care este fericire și Conștiință.

Experiența noastră de somn profund, în conformitate cu scripturile superficiale, este ignoranță cuplată cu sentimentul de fericire subiectivă. Am arătat deja că așa numită ignoranță din somnul profund nu este altceva decât cunoaștere de sine, care este fericirea însăși. Astfel, experiența somnului profund, dacă este înțeleasă în mod corespunzător, este unică, fiind propriul nostru de sine, care este fericire și pace. Restul considerentelor sunt doar comentarii despre ea.

În somnul profund există doar “unul” singur și, prin urmare, ignoranța multora nu este deloc o experiență.

CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE STAREA DE SOMN PROFUND ȘI STAREA DE VEGHE?

 Se afirmă adesea că un om se trezește din somn profund la auzul unui sunet, crezând că ascultarea sunetului a fost cauza trezirii sale.

Nimeni nu folosește simțurile sau mintea în somnul profund, pentru că ele nu există în acea stare. Așa că sunetul nu este auzit în somnul profund. Și, atunci când sunetul este auzit, este auzit cu siguranță în starea de veghe. O experiență care aparține stării de veghe nu poate fi considerată cauza stării de veghe. Așa că această credință este greșită, deci, nu sunetul te-a trezit.

De obicei, te trezești din starea de somn profund fără nici o cauză. De ce nu poți să crezi că ai ajuns în starea de veghe și ai auzit un sunet? De ce trebuie să existe o cauza pentru starea de veghe? De ce trebuie sa existe o cauza pentru starea de vis? Si visul si starea de veghe sunt aparente care se suprapun peste starea noastra naturala, la fel cum fac gandurile.

Cum poate starea de somn profund să aline durerile din starea de veghe?

Durerea și boala dispar imediat ce intri în somnul profund. Încep din nou, atunci când revii la starea de veghe. Dar, dacă ai putea aduce din somnul profund ceva care să influențeze starea de veghe, durerea ar putea fi eliminată din stare de veghe.

Starea de somn profund este mereu în trecut.

 Atunci când ești în somnul profund, ești identificat cu conștiința pura sau cu pacea de dincolo de timp. În somnul profund nu putem considera că există prezent, pentru ca nu exista timp. Insa, atunci când ne referim la starea de veghe, considerăm starea care o precede „starea de somn profund”, dar este doar o idee.

În mod similar, orice gând sau percepție nu este altceva decât Realitatea supremă sau cunoaștere, în momentul în care o cunoaștem. Insa, când ne referim ulterior la ea , creem un concept despre ea, nefiind lucrul la care ne referim. Acesta este realitatea întregii lumi , care nu este altceva decât conștiință pură, chiar dacă par o grămadă de gânduri, sentimente și percepții.

Există timp în somnul profund?

În somn profund nu există nici un concept de timp. Dar, la trezire, luăm conceptul de timp din starea de veghe și încercăm să-l aplicăm stării de somn profund, considerând că i se potrivește d. Este imposibil ca această asociere să existe în realitate, pentru că somnul profund este lipsit de timp.

De ce somnul profund este considerat cauza celorlalte două stări?

În starea de veghe (ca și în cea de vis) puteți decide dacă există vreo legătură între trei obiecte A, B și C, ele fiind lucruri percepute în stare de veghe. În aceeași stare, obiectele sunt guvernate de aceeași convenție temporală și de aceeași aparentă cauzalitate.

Considerați starea de somn profund, de vis și de veghe ca trei obiecte între care doriți să știți dacă există sau nu vreo legătură. Pentru a face acest lucru trebuie să vedeți dacă aceste trei state sunt guvernate de aceeași convenție de timp și de aceeași cauzalitate. Dar, descoperim că nu este așa. Timpul de care există în starea de veghe este diferit de timpul care există în starea de vis. În somnul profund nu există timp. Deci, nu există o convenție temporală comună care să caracterizeze cele trei stări. Timpul este fundamentul cauzalității și, prin urmare, nu poate exista niciodată o relație cauzală între cele trei stări.

Prin urmare, starea de somn profund nu poate fi cauza celorlalte două stări.

Experiențele de somn profund și de samadhi ale ignorantului.

Întrebare: Care este diferența dintre experiențele de somn profund și cele de Samadhi (absorbția meditativă) ale unuia care nu isi cunoaște natura ?

 Răspuns: Experiența de „somn profund”, fiind spontană și neprovocată, este pur și simplu Adevărul însuși și nu lasă nici o urmă (tendință condiționată) în urma ei.

Dar, „samadhi” este produsul efortului susținut și crează o tendință puternică în urma lui, producand un atașament puternic pentru acel obiect (samadhi). Prin urmare, din cele două experiențe, experiența de somn profund este infinit superioară celei de “samadhi”.

 Ce este somnul profund?

 În conformitate cu gramatica, verbul „a fi” și variantele sale sunt considerate verbe care nu denotă nici o acțiune specială. Toate celelalte verbe denotă întotdeauna o acțiune. De obicei spunem “eu dorm”. Ce înseamnă cu adevărat? Somnul este utilizat ca verb și trebuie să indice o anumită acțiune. Dar, chiar dorm? Există vreo acțiune în somnul profund? Nu.

Somnul nu este nici acțiune, nici non-acțiune. Nu există nici un ego în somn, deci nici un “adormit’. În realitate, nimeni nu doarme, iar somnul nu există.

Experiența de fericire din somnul profund; analogie.

Să presupunem că o galeata cade într-un puț adânc, și te bagi în el pentru a o scoate. Iei găleata de jos, și revii la suprafață. Scoțând-o din apă, spui că ai găsit găleata. Dar găleata a fost găsită în timp ce erai sub apă, unde nu exista posibilitatea să exprimi această experiență.

În mod similar, experiența fericiri a fost în somnul profund, dar nu poți să exprimi această experiență decât după apariția stării de veghe.

Experiența este întotdeauna dincolo de minte. “Eu” individual nu cunoaște decât atunci când „eu” intră pe tărâmul minții. Astfel, ceilalți pot cunoaște ceea ce vrei să exprimi în cuvinte. Dar experiența a fost în mod clar dincolo de minte.

Sunt mereu în somnul profund. Cum?

 Gândește-te la ce ești în somnul profund. Veți constata că ești doar principiul de „eu”, despuiat de corp, simțuri și minte. Îți dai seama că exiști fără niciunul din ele.

Acum încearcă să-ți dai seama vezi daca ai părăsit vreodata principiul de „eu” în vis sau în starea de veghe. Vei înțelege că nu ai făcut-o niciodată și nici nu o vei putea face vreodată. Astfel, înțelegi cum de ești întotdeauna în somn profund, fiind adevăratul Sine.

Care este relația dintre somnul profund și intervalul între două manifestări mentale?

Sunt unul și același lucru. Ele par diferite, deoarece somnul profund apare sub masca unei stări pe parcursul căreia accentul este pus pe limitările lui, în timp ce conținutul (de fapt lipsa conținutului) său este ignorat. Această prejudecată sau credință este pur și simplu un produs al stării de veghe. Dacă este înțeles ca atare, fără să luăm în considerare starea de veghe, ceea ce rămâne este identic cu intervalul dintre gânduri. Este chiar propria ta natură reală.

Conținutul somnului profund

Nu ești supărat când ești trezit brusc din somnul profund? Asta se întâmplă pentru că iubești somnul profund mai mult decât starea de veghe. Somn profund este odihna suprema.

Egoismul este identificarea greșită a sinelui cuiva cu corpul, simțurile și mintea. Pentru a ajunge la Adevăr, trebuie să separi trupul, simțurile și mintea de principiul de „eu”. Aceasta eliminare, împreună cu găsirea identității reale și adoptarea ei, se numește „realizare”.

Conștiință nu se împarte niciodată, în niciuna din cele trei stări. În somnul profund, ești conștient de odihna profundă sau de pace. Deducția este posibilă numai pentru acele lucruri care nu au fost experimentate, fiind cunoaștere indirectă. Faptul că ai avut un somn profund sau o odihnă profundă este experiența ta pe care ai cunoscut-o direct , pe care ți-o amintești și o poți exprima doar atunci când apare starea de veghe, cu instrumentele aferente ei. Această experiență nu necesită deducție, pentru că este cunoscută direct, deci poate fi amintită prin intermediul minții, dar fără să apelăm la deducție sau cauzalitate. Faptul că ai fost prezent pe tot parcursul somnului profund nu poate fi negat niciodată.

Singurii trei factori prezenți în somnul profund sunt conștiința, pacea și tu. Ele sunt lipsite de obiect, și nu pot fi concretizate. Cu alte cuvinte ele sunt subiective. Dar nu poate exista decât un singur subiect, care este principiul de “eu’. Nici unul dintre aceste trei nu poate fi rezultatul deducției; din moment ce ele constituie experiența în sine.

Cum să utilizezi cel mai bine somnul profund?

Dacă îți îndrepți atenția către starea de somn profund, ești aruncat în acea stare. Însă, dacă îți îndrepți atenția către aspectul de fericire al stării de somn profund, ești aruncat în aspectul de fericire, care este natura ta reală. Apoi, toate necunoașterea se evaporă, ca părți materiale ale ego-ului, atunci când evidențiezi aspectul conștiinței, rămânând în toată gloria ta.

Somnul profund și ignoranța

De ce “eu”nu mă cunosc în somnul profund?

 În somnul profund exiști doar tu. Unicul (“eu”) nu se poate rupe în două, pentru ca unul (subiectul) să-l cunoască pe celălalt (obiectul). În acea (non) stare nu ai nici măcar cunoașterea de sine. Nu poți cunoaște asta, când tu însuți ești asta.

Cum să alung ignoranța din somnul profund?

 Remarcând faptul că fiecare sfârșit al somnului profund este saturat cu gândul naturii tale reale, casa ta nativă.

Există ignoranță în somnul profund?

Nu. Absența oricărei percepții obiective, gând sau sentiment (care este considerată în mod greșit „neant”) este adevărata natură a fericirii reale, necondiționate. Numai fericirea este experiența pozitivă în somn profund, sentimentul de “neant” fiind doar o deducție care apare când apar starile mentale.

In realitate, nu există nicio cunoaștere în somnul profund. Cunoașterea Adevărului este Cunoașterea obiectelor, brute sau subtile. Pentru a cunoaște orice obiect înseamnă a nu cunoaște Adevărul. Din cunoașterea unui obiect, dacă partea eliminăm partea obiectivă, ceea ce rămâne este doar cunoașterea pură, care este esența și fundalul tuturor obiectelor precum și a mea.

Cunoașterea oricărui singur obiect este echivalenta cu cunoașterea tuturor celorlalte obiecte. În acest sens, cunoașterea Adevărului și fericirea din somnul adânc poate fi considerată cunoașterea tuturor obiectelor. Numai fericirea este experiența din somnul profund.

 

CREATIA SI MOARTEA

(DIN INDRUMARILE LUI SHRI ATMANANDA)

Creația

 Creația

Creația este descrisă în Vedanta în două moduri: (1) Crearea într-o ordine regulată și (2) crearea simultană.

  1. Crearea într – o ordine regulată reprezintă abordarea cosmologică prin, Maya, prin cele cinci elemente subtile, etc, până la lumea brută.

Această abordare este destinată tuturor aspiranților care nu sunt încă “copți”.

  1. Prin crearea simultană se înțelege crearea celui care percepe, a percepției și a obiectului perceput simultan. Ele dispar tot simultan, toate trei fiind transformate în cunoaștere pură. Astfel, se spune că obiectele nu există decât dacă sunt cunoscute. Această abordare este destinată pentru cei care au înțeles realitatea. În această abordare nu este implicată nicio credință, totul fiind bazat pe cunoașterea directă a experienței. “Culoarea” este demonstrată a fi identică cu „vederea”, sunetul cu “auzirea”, mirosul cu “mirosirea” etc. Astfel, transcend senzația percepută de “mine” și percepția “mea” devine imediat percepție pură în care nu este implicată nicio entitate care să perceapă. Astfel, am devenit una cu Conștiința sau Realitatea.

 

Cum intră lumea în existență?

 

În crearea lumii, gândurile se concretizează în lumea fizică. Instantaneu ele presupun realitatea independentă și încep să reacționeze chiar asupra minții în sine.

 

Mintea și creația

 

Crearea lumii nu este o consecință a voinței, ci este o creație inconștientă. Voința este doar o funcție a minții, care funcționează în aparenta lume creată. Dacă ar fi o consecință a voinței, aproape toate lucrurile care produc durere nu ar mai fi fost create.

 

Nivelele, creația și realitatea

 

Nivelele brute și subtile sunt distincte si separate unul de altul. Cel brut nu poate fi percepută de cel subtil și nici cel subtil de cel brut. Le cunoaștem pe amândouă, pentru că nu facem parte din ele, fiind dincolo de ele și de manifestările lor. Ambele apar și dispar pe un fundal real neschimbabil.

Există multă confuzie referitoare la creație. Subiectul și obiectele unei stări nu sunt create în mod individual. Ei apar în lumină simultan și dispar tot simultan. Uita-te la visător și la vis. Dacă visătorul dispare, diapare orice experiență din vis. În mod similar, mintea și lumea sunt creații simultane, în cazul în care admitem existența creației.

Adevărata soluție constă în adoptarea perspectivei corecte, prin cercetarea minuțioasă a conținutului oricărei experiențe, pentru că orice că experiența poate fi considerată reprezentativă pentru întreaga lume aparentă. O astfel de cercetare dovedește că conținutul oricărei experiențe și, prin urmare, a întregii lumi, nu este altceva decât conștiință pură.

Dar, acest lucru este posibil numai atunci când cineva și-a înțeles propria natură reală ca fiind pură

Conștiința și pace. Atunci când cineva este în postura conștiinței, de “eu”, iluzia lumii pare pur și simplu frivole sau, mai bine zis un vis. Astfel, continuăm să percepem visul, știind că este pur și simplu un miraj.

Conștiința pare limitată doar pentru că percepem prin minte, care este ea însăși limitată.

 

Crearea și dizolvarea lumii

 

Creația:

  1. Conștiința obiectivată este gândită și
  2. Gândirea obiectivată este lumea brută.

 

Procesul invers este dizolvarea ei:

  1. Lumea brut subjectivată este gândită, și
  2. Gândirea subjectivată este Conștiință.

 

Moartea

 

Care este semnificația morții?

 

Moartea este un termen impropriu. Moartea poate fi abordată numai din perspectiva vieții. Viața, ca atare, nu cunoaște moartea, deci, din perspectiva vieții, moartea este un concept inexistent.

Pentru a înțelege că nu există nici o moarte, trebuie doar să cercetăm visele în care ne vedem propria moarte. În acel vis putem percepe toate senzațiile implicate în acest aparent proces, dar, la trezire ne dăm seama că toate persoanele, percepțiile și aparenta moarte din vis au fost doar niște iluzii. Ar trebui să abordăm moartea din starea de veghe în același mod , pentru că starea de veghe dispare la fel ca și cea de vis.

 

Cine moare?

 

Corpul și principiul vieții sunt singurele două entități fundamentale care participă la schimbarea numită moarte. Dintre acestea două, „corpul” a fost întotdeauna materie moartă și inertă, deci, nu poate să moară din nou. Principiul vieții este întotdeauna neschimbator, deci, nici el nu poate muri niciodată.

 

Cum pot sa fiu fără de moarte?

 

Moartea se petrece în timp. Timpul este format din trecut, prezent și viitor. Ele nu afectează în nici un fel principiul de „eu”. Astfel, se poate spune că există o prezență eternă a principiului de “eu”.

Strict vorbind, chiar și acest lucru este greșit. Pentru că timpul nu există decât pentru aparentul “eu” (aparenta persoană). Activitățile desfășurate de persoana aparentă pot fi împărțite în cinci domenii: acțiuni, percepții, gânduri, sentimente și cunoaștere. Care dintre aceste cinci domenii preferi să fii? Dacă te identifici cu vreunul dintre primele patru, vei muri automat după fiecare. Însă, experiența ta nu implică moarte celui care o cunoaște, pentru că apariția și dispariția experienței sunt cunoscute. Astfel, trebuie să fii ultimul (Cunoscătorul), singurul care continuă să existe prin toate activitățile, fără să se schimbe sau să absenteze niciodată. Tu, cunoscătorule, cunoști chiar și moartea. Prin urmare, tu transcenzi moartea, ori de câte ori apare o astfel de experiență, așa cum transcezi aceste experiențe și în vis.

 

Cum s-a iluminat un băiat de 5 ani despre moarte și Dumnezeu

 

Ananda, un băiat de cinci ani, era chinuit neîncetat de gânduri și coșmaruri despre moarte, pe care o considera dureroasă și inevitabilă.

 

Gurunathan:Nu ai fost un bebelus acum câțiva ani?

 

Băiatul:Da.Da.

 

G:Unde este acum?

 

B:A dispărut.

 

G:Unde? Poți să – l aduci înapoi?

 

B:Nu . Nu . Este imposibil.

 

G:Deci, este mort, nu-i așa?

 

B:Nu este mort, pentru că sunt aici.

 

G:Vreau să spun că bebelusul care ai fost odată este mort . El a dispărut pentru totdeauna și nu va mai putea să revină . Asta înțeleg prin moarte. Ai plâns atunci când a dispărut?

 

B:Nu . Dar pana acum nu am știut asta.

 

G:În mod similar, acest băiat va muri și vei deveni tanar, apoi tânărul va muri și el si vei deveni bătrân. Toate aceste morți succesive nu sunt dureroase nu-i așa?

 

B:Nu, desigur.

 

G:Atunci de ce plângi și te vaiți atunci când moare bătrânul? Nu este aceeași moarte ca și cele de până acum?

 

B:Da. Dacă ăsta este înțelesul morții, nu voi mai plânge și nici nu îmi va fi frică de ea.

 

G:De ce nu ți-a părut rău atunci când a murit bebelusul din tine? Pentru că știai că doar elmoare, nu și tu. În mod similar, doar omul din tine va muri. Tu nu poți muri. Așa cum cunoști multiplele morți din din copilărie pâna acum, cunoști și moartea celui bătrân.

 

B:Da !!!! Acum înțeleg. Niciodată nu trebuie să îmi mai fie frică de moarte.

 

G:Acum ești nepieritor, Eternul, Dumnezeu. Ma urmaresti?

 

B:Da, Gurunathan. (Și băiatul îl îmbrățișează pe Gurunathan, plângând de bucurie).

 

Ce sunt nașterea și moartea ?

 

„Nimic” nu poate fi sursa a „ceva” – „eu”. Dacă “Eu” aș fi născut din „ceva”, acel „ceva” ar trebui să fie cu mine în continuare. Așa că nu m-am născut, și deci, pentru mine (ca pentru oricare altul) nu există moarte.

Teama de moarte nu va dispărea decât prin puterea de convingere a unui ceva concret și permanent care se află în tine.

 

Moartea

 

Moartea înseamnă separarea corpului brut de corpul subtil, sau a minții de corp. Deci, „tu”, ca individ, mori în fiecare clipă, pentru că corpul și mintea apar secvențial și decalat în tine, conștiință.

Moartea înseamnă eliberare?

 

Nu întotdeauna. Moartea este eliberare, doar dacă este moartea finală, adică moartea a tot ce este obiectiv, inclusiv a tendințelor. Dar moartea obișnuită este o eliberare parțială, fiind doar moartea corpului brut. Este mai mult o schimbare și nu merită numele “moarte”. Adevărata moarte este o schimbare a identității de la ego la observator.

Pot să mor bucuros?

 

Sigur ca poți! Care este obiectivul vieții tale? Fericirea. Dacă o poți obține permanent, nu ai muri fericit? Nu prin terminarea acestei vieți, ci prin cunoașterea morții. Acesta este modul în care mor înțelepții. Cunoaște-te pe tine însuți și transcende moartea.

CALEA DIRECTA A LUI SRI ATMANANDA – PARTEA A DOUA: ATMA NIRVRITI (BEATITUDINEA SINELUI)

  1. SINELE

Numai mintea are ganduri si sentimente, nu eu. Nasterea, cresterea, decaderea si moartea apartin corpului, nu mie;

Nu sunt un corp, nici o minte (nu am asa ceva). Nu sunt un faptuitor, nici un beneficiar.Sunt constiinta pura, care nu cunoaste disolutia;

Cel care straluceste inainte si dupa orice gand sau sentiment este „eu”. Asta este constiinta obiectiva, este sinele;

Este acel sine care straluceste ca beatitudine in somnul profund si atunci cand obiectul dorit este obtinut;

Lumea straluceste datorita luminii mele; fara mine nu exista nimic.Eu sunt lumina din perceperea lumii;

2. Inlaturarea unei indoieli fundamentale despre constiinta

Cel care spune ca constiinta nu este niciodata experimentata fara obiectele ei se exprima de la un nivel superficial;

Daca este intrebat: „Esti constient”, va raspunde spontan „Da.” Acest raspuns vine de la cel mai profund nivel;

In aceasta exprimare nu se refera la nimic obiectiv din aceasta constiinta. Asta dovedeste ca constiinta la care se refera este cea lipsita de obiecte;

Cel care spune „am constiinta” sau „eu sunt constiinta” este separat constient de el insusi;

Ceea ce nu este constiinta intra in categoria cunoscut. „Eu” este este intotdeauna cunoscatorul si nu poate fi niciodata cunoscut. De aceea constiinta si „eu” sunt unul si acelasi lucru.

 

  1. Vederea si auzirea

 

In afara de vedere nu exista nicio forma. Forma nu are o existenta independenta, fiind insasi vederea;

Daca forma este insasi vederea, cum sa putem vedea vreo forma? De aceea ce este vazut nu este forma, ci ceva diferit;

De asemenea, obiectele altor simturi sunt doar perceperile simturilor;

Din cauza ca auzul in sine este sunet, nu auzim niciun sunet. Acest lucru este aplicabil tuturor obiectelor simturilor;

Astfel, printr-o cercetare facuta pentru a intelege ceea ce se percepe in realitate, va fi descoperita realitatea absoluta;

Daca ceea ce este perceput este realitatea absoluta, cum de exista iluzia lumii?

 

  1. Cunoasterea nu este niciodata legata de obiecte

 

Cunoasterea unui lucru nu-i dovedeste existenta. Nu exista cunoasterea unui sarpe in funie si a obiectelor in vis?

Cunoasterea unui lucru nu ii dezvaluie natura, aratand doar cunoasterea;

Este intelept cel care vede doar lumina (constiinta) in manifestarile tuturor obiectelor;

Indiferent daca obiectele sunt prezente sau absente cel care vede constiinta pura sta in ea permanent;

Aici este casa lui adevarata. Este neschimbabil, fara griji, adevarat, in perfecta armonie si pace.

  1. Fundalul lumii obiective

 

Sunetul, forma, atingerea, gustul si mirosul nu exista de la sine. Ele au intotdeauna nevoie de un fundal care sa le sustina existenta;

Exista o aroma si o frumusete (forma) a florii. Dar cine stie ce este o floare in realitate?

Aceeasi ignoranta referitoare la fundalul oricarui obiect al simturilor este universala;

Substratul ramane neperceput; de aceea nu este nicio diversitate in el. Asta este existenta, sinele, pura constiinta, transcendenta si salasul linistii.

 

  1. Ignorantul si inteleptul

 

Postura ignorantului, a omului obisnuit, este cea de corp, brut sau subtil. Nu are nevoie sa gandeasca sau sa cante o mantra, pentru a-si mentine aceasta postura;

Cand percepe corpul, devine posesorul lui si cand nu il percepe ramane ca corp;

Orice se intampla cu corpul, considera ca i se intampla lui, in baza acestei identificari;

Postura inteleptului este cea de constiinta pura, iar pentru a mentine aceasta postura nu trebuie sa gandeasca sau sa cante mantre;

El stie ca constiinta este luminoasa de la sine si ca ea lumineaza intreaga lume. Stie ca adevarara lui natura este constiinta si experienta si nu poate fi cunoscuta sau experimentata. De aceea nu are nicio dorinta sau asteptare pentru a o experimenta;

Inteleptul are o convingere profunda ca este constiinta si ca a obtinut ceea ce era de obtinut;

Pentru ca constiinta nu se schmba si nici nu dispare, el stie ca nici el nu se schimba sau dispare;

Datorita convingerii lui adanc inradacinate ca este constiinta, constiinta poate sa se manifeste uneori inaintea perceptiei;

Dar indiferent daca devine manifesta sau nu, datorita faptului ca aceasta convingere este profund inradacinata, el este mereu multumit, liber si fericit.

 

  1. Originea si disolutia lumii

 

Concretizarea cunoasterii este gandul. Apoi „eu” ramane ca martor al lucrurilor;

Fara ca fiinta mea sa fi vazuta ca martor, gandul fuzioneaza cu mine facand din ganditor o fiinta vie;

Ulterior ganditorul creaza percepatorul fizic si apoi gandul corespunzator devine un obiect brut;

Astfel fiintele vii fac din mine lumea, ignorandu-ma si traind in robie;

Iluzia lumii care apare prin aceste suprapuneri succesive nu poate fi inlaturata decat prin parcurgerea inversa a acestei cai.

 

  1. Dincolo de indoieli

 

Pentru a atinge realitatea suprema, trebuie sa mergi dincolo de existenta si de non existenta non sinelui.

 

  1. Cunoasterea nu este numele unei functii

 

Toate obiectele se dizolva in cunoastere, ea nefiind altceva nimic altceva decat constiinta;

O oala sparta se dizolva in pamant, pentru ca din pamant a fost facuta. Nu se poate dizolva in altceva;

Deci, afirmatia „Cunosc un lucru” nu poate insemna decat ca lucrul s-a dizolvat in cunoastere (la o cercetare mai atenta);

Admitand ca vederea si auzul sunt functii, numai dupa incetarea acestora putem spune ca ne-am cunoscut;

Este limpede ca cunoasterea nu este un nume al unei functii;

Astfel, exprimarea „cunosc asta” este gresita, pentru ca, in acest caz, cunoasterea denota o functie. Exprimarea corecta ar fi „a devenit cunoscut”;

Cand mintea este pe deplin satisfacuta cu privire la adevarul la care a fost expusa, va aparea o completa schimbare de atitudine.

 

  1. Pacea si cunoasterea

 

Atata timp cat sentimentele apar si dispar in pace, esenta lor este pacea;

Atata timp cat gandurile apar si dispar in cunoastere, esenta lor este cunoasterea;

Pacea adanca si cunoasterea pura sunt unul si acelasi lucru. I se dau diverse nume pentru ca este privita din diverse unghiuri.

 

  1. Gandurile si eu insumi

 

Cum pot gandurile, care apar si se stabilesc in mine, sa fie altceva decat eu insumi?

Acolo unde exista gand ma vad pe mine insumi; unde nu exista raman in propria mea glorie.

 

  1. Non existenta obiectelor

 

Inaintea vederii nu exista nicio vedere, si nici dupa vedere. Nu exista niciun dubiu referitor la asta;

Cand adevarul este inteles limpede, va fi evident ca nu exista nicio vedere nici macar in timpul vederii si asta va inlatura inrobirile.

 

  1. Non existenta gandirii

 

Gandul este subtil; nu poate intra in contact cu un obiect fizic si nu are nicio legatura cu el, pentru ca apartin unor domenii diferite;

Asa stand lucrurile, nu ne putem gandi la un obiect fizic, si sa spunem ca este prost;

La o cercetare atenta, ideea ca obiectele subtile pot aparea in gandire, va fi descoperita ca falsa;

Nu exista nicio indoiala ca un obiect subtil este doar un gand forma. Un gand nu poate exista intr-un altul;

De aceea un gand nu poate avea niciodata un obiect brut sau subtil; apoi nici nu poate fi numit gand;

Acest gand fara obiectivitate este domeniul real al cuiva, lipsit de forma si neschimbator. Catre acest lucru indica cuvantul „eu”;

Asa ca nu exista nicio inrobire nici inainte, nici acum si nici dupa, atata timp cat gandul nu exista.

 

  1. Trecutul fiind trecut, unde este inrobirea?

 

Nici o actiune (activitate a corpului) trecuta si niciun gand trecut nu mai pot reveni;

In gand nu exista actiune si in actiune nu exista gand; nu au nicio legatura intre ele;

Gandirea unui gand poate surveni unei actiuni, dar gandul nu este legat de ea, atata timp cat actiunea nu mai exista cand apare gandul;

Gandirea unui gand poate surveni altuia, astfel ca nu poate fi nicio legatura intre ele;

Un gand trecut este unul care a incetat sa mai existe; asa ca cum poate un astfel de gand sa intre in contact cu altul nou?

Nu pot aparea simultan doua sau mai multe ganduri si asta este motivul pentru care gandurile nu au nicio legatura intre ele;

Acest lucru dovedeste clar ca actiunile si gandurile sunt separate intre ele;

Daca asa stau lucrurile, atunci cum pot fi cauza inrobirii? Credinta ca ele sunt cauzele inrobirii este doar o iluzie.

 

  1. Subiectul si obiectul sunt una in Mine

 

Experienta si cunoasterea sunt interne. Atunci cum pot obiectele lor sa fie externe?

Prin urmare nu exista nimic in afara; totul este inauntru;

Ceea ce este inauntru sunt Eu, de aceea experimentatorul si experienta sunt unul si acelasi lucru, adica eu.

 

  1. „Eu” in starea lui pura

 

Intre ganduri si in starea de somn profund straluceste acel principiu catre care indica cuvantul „EU”;

Atunci mintea este dizolvata si nu mai poate fi perceputa;

Cand mintea este directionata catre asta se dizolva in asta, pierzandu-si caracteristicile mintii; asta se numeste samadhi;

Indiferent daca exista vreun gand sau nu, a fi mereu centrat pe sine se numeste stare naturala (sahaja samadhi).

 

  1. Perceptiile si obiectele

 

Vederea intervine in facerea formei, iar forma in facerea vederii; de aceea ele nu exista ca atare. Acest lucru este valabil pentru toate simturile perceptive;

Nimeni nu vede nimic, nimeni nu aude nimic, pentru ca obiectele si actiunile de percepere nu exista;

Astfel suntem intr-o stare de somn profund, in care nu exista ignoranta (necunoastere).

 

  1. Catre minte

 

Daca ai de gand sa traiesti dupa cum iti place, sustinand ca esti „EU” atunci cum iti poti indeplini dorinta?

Sa nu crezi ca printr-o asemenea pretentie, iti voi accepta capriciile;

Cel putin trebuie sa stii adevarul cand spui: „Cel care actioneaza culege fructele actiunii, bune sau rele”;

Daca poti sa traiesti conform pretentiei este si bine si rau, dar inainte trebuie sa incerci sa Ma vezi;

Cu toate ca Eu sunt in fata, in tine si in spatele au, ai face bine ca la inceput sa te uiti in spate, incecand sa Ma vezi acolo;

Eu stau mereu in fata ta dezinteresat, observandu-ti actiunile. Ma poti vedea astfel fara niciun efort;

Imediat cum te intorci spre Mine pentru a ma vedea, te voi duce in cel mai intim miez al fiintei tale si acolo Ma vei vedea;

Mai tarziu Ma vei vedea in gandurile si in sentimetele tale;

Apoi vei vedea ca ele nu sunt altceva decat Eu insumi;

Atata timp cat obiectele nu sunt altceva decat ganduri forma,, ele vor fi vazute ca Mine insumi;

Apoi nu Ma vei mai vedea ca diferit de tine. Pretentia ta de a fi Eu va deveni adevarata daca vei atinge aceasta stare.

 

  1. Credinta in organele de simt si minte

 

Eu sunt fericirea pura. Toate actiunile organelor de simt si ale mintii au drept scop fericirea;

Astfel toate actiunile sunt veneratii facute Mie;

Sunt permanent inactiv, percepand dezinteresat aceste veneratii;

Ele ma lovesc pe neasteptate si trec in pasivitate;

Continuand in acelasi fel, ele continua sa venereze din nou;

Atunci cand inteleg ca prin actiunile lor ma venereaza pe Mine, si ca nu ma ating nici atunci cand sunt latente, toate suferintele care apar din ele dispar;

Astfel actiunile facute nu mai sunt actiuni si pasivitatea nu va mai fi pasivitate, pentru ca ignoranta a fost dezradacinata.

 

  1. Starea naturala

 

Diversitatea este in obiecte (ale constiintei). Constiinta este aceeasi cu cea percepatoare, dar, din cauza ca, constiinta este considerata, in mod obisnuit, legata de obiecte, i se atribuie schimbarea in mod gresit, din cauza iluziei;

Obiectele nu pot produce niciodata vreo schimbare in constiinta. Daca constiinta s-ar schimba, cum ar putea percepe diversitatea obiectiva?

Obiectele sufera acea schimbare numita distrugere. Constiinta este neschimbabila. Corpul, organele de simt, mintea, egoul si intelectul intra in categoria obiectelor;

Din cauza incapacitatii de a le vedea ca simple obiecte, presupunem ca se schimba prin iluzie;

Fiind mereu cunoscatorul, nu putem intra in categoria cunoscutului. Chiar si cuvantul cunoscator este gresit, pentru ca cunoscatorul neschimbat este insasi cunoastere (constiinta), nu o fiinta intrupata;

Nimic nu ascunde constiinta, fiind prezenta in toate activitatile mentale ca ganduri, griji, placeri, suferinte etc. Oamenii isi desfasoara in ea toate actiunile;

Omul crede ca este inrobit, devenind mizerabil, cautand eliberarea si, in acest scop, se apropie de un guru si ii asculta invataturile. Dar in tot acest timp el statea, fara sa stie, in constiinta pura, care era chiar adevarul pe care il cauta;

Atunci cand devine constient de postura si identitatea sa se elibereaza si, din acel moment, toate gandurile, sentimentele si obiectele perceptiei indica catre el insusi.

 

  1. Totul este constiinta

 

Constiinta nu trebuie sa cunoasca nimic, pentru ca insensibilul nu are cum sa cunoasca;

Asa ca nimeni nu poate sa cunoasca nimic, toate fiintele fiind constiinta pura.

 

  1. Dezamagirile sinelui individual

 

Am creat ganduri, sentimente, perceptii si toate celelalte ca un mijloc de a ma face cunoscut;

Cu toate astea, oamenii nu ma privesc ca fiind legat de obiecte, ganduri si sentimente. Atunci cum se va sfarsi aceasta inrobire?

Indepartand obiectele, am creat starea de somn profund; astfel am putut sa Ma fac cunoscut;

In aceasta stare nu se poate percepe si cunoaste nimic, inclusiv gandurile sau sentimentele;

Indiferent daca obiectele sunt prezente sau absente, Eu sunt mereu prezent, fara schimbare;

Pozitia Mea este chiar in fata ochilor. Prin Mine oamenii pot vedea, cu toate ca nu Ma pot vedea. Asta este un lucru pe care nu il inteleg usor;

Daca un om continua sa inchida ochii cand este in fata Mea, atunci cum sa Ma mai vada?

 

  1. Experienta (este mai profunda decat cunoasterea superficiala sau sentimentul, fiind senzatia ca folosim lumea) si lumea obiectiva

 

Experienta trebuie sa dovedeasca existenta a orice. Un obiect de felul asta nu poate fi experimentat;

Aceasta cunoastere se considera a fi experimentata, dar nici asta nu este prea corect;

Daca un obiect nu este experimentat, trebuie luat drept inexistet. Cum putem cunoaste un obiect inexistent? De aceea nu nu este experimentata nici macar cunoasterea unui obiect, ci doar cunoasterea pura. Astfel experienta dovedeste ca intreaga lume obiectiva nu este altceva decat cunoastere. Acest lucru este constiinta si este sine.

CALEA DIRECTA A LUI SRI ATMANANDA – PARTEA INTAI: ATMA DARSHAN (CUM PERCEPE SINELE)

CUM PERCEPE SINELE SAU PRINCIPIUL DE „EU”

        Nu exista forma fara vedere, nu exista sunet fara auz. Cineva se vede si se aude pe sine, adoptand astfel ostura celui care percepe aceste obiecte. In realitate, auzul, vederea etc. sunt ele insele obiecte. Cand sunt vazute ca atare, postura este in constiinta pura, care este cunoscatorul, numai ca ideea de percepator dispare. Cand postura (identitatea) se schimba, perceperea se schimba in mod direct. Datorita acestui lucru, adevarul despre ceillti poate fi aflat cnd este aflat cel despre noi insine.Acest mod de abordare este unul vast, incluzand si cateva moduri particulare, are sunt discutate aii, fiecare dintre ele fiind o cale de a releva realitatea. Pentru modul superficial de a privi lumea aceste cai pot parea contradictorii intre ele. Dar, daca lucrurile sun cercetate profund, nu mai exista nicio contradictie.

1. ADVAITA

 Indivizii, ca valurile marii apar in existenta, cresc si dispar, luptandu-se intre ei si murind;

Luptand impotriva tarmului, valurile se retrag, obosesc si se dizolva, cautand odihna si pace. Tot asa, ndivizii cauta Supremul in diverse cai;

Valurile au propria nastere, viata si moarte in mare, iar indivizii in Dumnezeu;

Valurile nu sunt altceva decat apa, la fel si marea din care apar. La fel, indivizii si Dumnezeu nu sunt altceva decat sat-chit-ananda (existenta-constiinta-fericire);

Cand valurile inteleg ca marea este suportul lor comun, toata lupta dispare;

Nu se poate castiga nimic. Nu asta este lumea finala. Incercati sa inlaturati sentimentul de separare;

Cand apa este inteleasa, valurile si marea dispar. Ceea ce parea ca sunt doua, este inteles ca unul;

Apa poate fi descoperita in valuri, urmand calea directa. Daca este ales drumul de-a lungul marii, trebuie mult mai mult timp.

  1. Cautarea cauzei lumii este lipsita de inteles

Nu trebuie sa ne punem intrebari despre timpul, locul si cauza aparitiei lumii, pentru c[ pana si ele fac parte din lume;

Intrebarea cauta se explice intregul in termenii partilor, astfel ca nu va fi niciodata o intrebare potrivita;

Nici intrebarea referitoare la cine suprapune faptuitorul peste sinele individual nu este potrivita, pentru ca pana si simplul act de suprapunere presupune un faptuitor. Astfel si aceasta intrebare este ilogica.

  1. Mintea si Sattva pura

Constiinta apare ca obiecte in minte. Ceea ce se transforma in Sine este Sattva pura;

Parerea inteleptilor este ca mintea este avidya (cunoasterea gresita) si Satva pura vidya (cunoasterea corecta). Doar vidya inseamna eliberare;

Calea avidya duce la inrobire, asa ca aspirantul trebuie sa aleaga calea vidya pentru eliberare;

Pentru pacea eterna esste necesara o lupta persistenta, pana la iluminare.

  1. Diferitele „etape de iluminare”

Cel a carui minte este captivata de frumusetea unei figuri sculptata in piatra, uita pana si simpul fapt ca piatra este fundalul si suportul;

Cand se desprinde din captivare si se uita la figura, vede fundalul, piatra care permite existenta figurii;

Atunci cand piatra atrage atentia in acest mod, piatra este vazuta, de asemenea, in figura, si, mai tarziu figura nu mai este vazuta ca altceva decat piatra;

Iluminarea despre adevar apare cam in acelasi mod. Constiinta devine estompata mai ales prin captarea atentie si indreptarea interesului asupra obiectelor externe;

Cand cineva isi pierde interesul pentru obiecte si le cerceteaza mai amanuntit, descopera ca ele rasar si dispar din/in constiinta;

Aceasta intelegere a lui insusi si a intregii lumi este cunoscuta drept cunoasterea adevarului.

  1. Somnul profund, experienta de liniste fara ganduri si starea naturala

Obiectele apar in constiinta. Drept urmare, cand ele dispar, ceea ce ramane este aceasta constiinta si nu vidul;

Daca acest adevar capata radacini adanci in gandire, sonul adanc (renuntand la caracteristica proprie de invaluire a realitatii) se transforma in  nirvikalpa samadhi (starea de liniste fara ganduri);

Cand si obiectele sunt intelese a nu fi altceva decat constiinta, individul se intoarce la adevarata natura, care este neschimbabila si dincolo de stari, inclusi de samadhi.

  1. Martorul individului (cel care il observa)

Im memorie nu poate aparea decat ce a fost perceput anterior. „Eu” cel intrupat care a perceput, face sau beneficiaza de orice, aparand, de asemenea, in memorie in acelasi timp. Din asta rezulta ca „eu” intrupat a fost observat (cunoscut) de un alt „principiu de Eu” in timpul acestei perceptii, actini sau miscari;

Acest „eu” este „eu” cel real. Fixandu-si atentia catre el si adoptand postura lui, individul se elibereaza de robie.

  1. „Eu” ca lumina a constiintei

Lumina din perceperea obiectelor simturilor este Atma neschimbabil, unicul fara al doilea, al carui continut umple tot;

Daca vezi asta asa cum este, obiectele trebuie separate de ea, altfel trebuie facute sa indice asta;

„Eu” trebuie mutat din corp in Atma (Sine), iar din asta va izvora eliberarea de robie, pacea si fericirea.

  1. Constiinta pura

Sinele este neschimbabil, cel in care se amesteca gandirile si sentimentele. Daca vezi asta, intri si te stabilizezi in ea, inlaturi toate deziluziile si obtii pacea durabila.

  1. Sinele

Nu trebuie sa i se spuna individului ca „Eu”este nschimbat, pentru ca stie limpede asta;

„Eu” persista in toate starile, fiind prezent atat unde apare gandirea, cat si unde nu apare;

Daca se intampla asta, ce alta dovada mai trebuie pentru a demonstra ca nu pate fi facut, obtinut, adica nu se schimba?

In momentul in care se face ceva, nu exista gand sau sentiment pe care sa il faca cineva. Asta arata ca el nu este un faptuitor;

A pretinde ca a facut un lucru, dupa facerea lui, nu te poate face un faptuitor;

Sentimentul intens ca, cineva nu este nici un faptuitor, nici un beneficiar inlatura toate inrobirile si natura lui reala iese la lumina.

  1. Falsele identitati ale sinelui si mijloacele de a le inlatura

Individul este o combinatie de corp si sine, parand ca o singura entitate.Daca sunt separate, individul nu poate rezista;

Nu pot fi percepute corpul, energia vitala si toate modificarile mintii?Constiinta, sinele, este percepatorul;

Cei care uita astea si isi identifica sinele cu corpul, mintea etc., traiesc in robie;

Cei care, prin intelepciunea discriminarii, se ridica deasupra identificarilor gresite adevin liberi si se odihnesc in pace in adevarata lor natura;

Gandul ca el este corpul, brut sau subtil, este cauza tuturor inrobirilor. Daca gandul este ca el este constiinta, si acest gand este profund si puternic, se elibereaza de toate inrobirile imediat;

Vazatorul este astfel incat nu poate fi vazut, iar vazutul astfel incat nu poate fi vazator. Daca adevarul patrunde adanc in inima cuiva, identificarile gresite (inclusiv cea cu corpul) cedeaza;

Este usor de observat in activitatile obisnuite ca, caracteristicile individului sunt deseori suprapuse peste altele. Pentru a evita asta trebuie  o atentie deosebita;

Cand realitatea este atribuita lucrurilor din lumea obiectiva, aminteste-ti ca, in acest caz, esti o fiinta intrupata, cu alte cuvinte este o identificare a sinelui cuiva cu corpul;

Trebuie sa ai mereu in minte ca lucruri de genul nastere, crestere, decadere si distrugere sunt caracteristicile materiei, un obiect in constiinta;

Trebuie sa se inteleaga clar ca, constiinta este diferita de obiectele ei si, in timp ce obiectele se schimba, constiinta ramane constanta;

Constiinta este lumina Sinelui, in timp ce obiectele sunt direct legate de corp. Cand egatura cu corpul a cuiva este rupta, este rupta si cea cu obiectele externe;

La o observare mai atenta, nu exista nicio legatura intre sine si corp. Cum poate exista vreuna intre lucruri total diferite in natura si alcatuire;

Sinele este unica realitate. Corpul este ireal. De aici rezulta ca este greu de gasit vreo legatura intre ele;

Este clar ca aceasta legatura este o utopie. Dispare atunci cand se cunoaste adevarul si este mentinut in vedere;

Dorinta de a nu muri are un rol profund in Sine, care este fara moarte;

Daca aceasta dorinta devine inrobitoare fata de materialitate, este o suprapunere a caracteristicilor Sinelui peste non-sine.Cum pot obiectele, care sunt limitate de timp, sa transceada timpul;

Sinel este fericirea in sine. In baza acestui lucru, in orice fiinta exista o dorinta pentru fericire. Daca este considerata a aparea din obiecte este o suprapunere a caractisticilor unuia peste peste altul;

Si dorinta pentru libertate isi are radacinile in Sine, care este existenta neconditionata;

Atractia, repulsia, frica, agitatia, sentimentul de dependenta, neincrederea, puturosenia, pasivitatea si altele asemenea izvoresc din legatura cu corpul;

Stabilitatea, iubirea, pacea, curajul, sentimentul de libertate vigilenta, cunoasterea si altele asemenea apartin domeniului Sinelui;

Tot ce tine de personalitate trebuie sa fie inteles a-si avea originea in legatura cu corpul;

Ceea ce ajuta la limitelor corpului trebuie vazut ca emanat din Sine. Caracteristicile trebuie distinsi in acest fel si vazute in domeniile corespunzatoare;

Atunci cand se intampla asta, blocheaza calea suprapunerilor carecteristicile unuia peste un altul;

Daca toate posibilitatile de suprapunere sunt eliminate in acest fel, se ajunge la starea naturala in care este realizat faptul ca intreaga lume obiectiva nu este altceva decat constiinta;

Adevarul final poate fi realizat printr-o analiza stricta a lumii obiective;

Obiectele constiintei nu pot fi separate de constiinta. Ele nu au nicio existenta independenta. Astfel nu pot fi altceva decat constiinta;

Abordarea adevarului in aceasta maniera va indeparta identificarea gresita corp-constiinta si toate deziluziile. Atunci el se va gasi stabilit ca Sine, unica si permanenta realitate.

  1. Realitatea asa cum este

Cuvintele, asa inflexibile si fara forma cum sunt nu pot, nici macar prin aspectele negative sa arate realitatea asa cum este;

Declaratia ca omul nu este o bestie este un adevar de necontestat. Dar, isi arata vreuna dintre caracteristicile ei reale?

Este imposibil sa ratam realitatea asa cum este. Cuvintele, in cel mi bun caz, pot fi doar indicii;

Daca, fara sa cunoasca asta, cineva contempla ceea ce se intelege cu adevarat prin cuvinte, experienta realitatii lui va fi viciata proportional;

Este normal ca, cuvintele sunt considerate un ajutor petru ridicarea deasupra gandurilor;

Daca realitatea este considerata dincolo de orice gand si contemplarea se face conform acestu lucru, cuvintele pot conduce la un nivel in are toate gandurile cedeaza si este experimentata realitatea;

Indoiala poate aparea indiferent daca este posibil sa se contemple ceva dincolo de ganduri. Este posibila. Dificulatea este doar o aparenta;

Este adevarat ca numai un un obiect al perceptiei poate fi contemplat direct. „Eu” este mereu el care percepe si niciodata un obiect al perceptiei;

Atata timp cat nu este un obiect al perceptiei, contemplarea directa a lui eu nu este posibila. Dar, pentru ca este experimentat ca fiinta a cuiva, este posibil sa fie contemplat indirect;

Nu poate fi contemplat ca reziduu ramas dupa inlaturarea oricarui obiect din aparentul „eu”;

Aceasta gandire contemplativa va ajunge automat la punct mort la final, si in aceasta liniste va fi vazuta ca natur stralucitore a lui;

Ceea ce este dincolo de toate gandurile poate fi contemplat indirect si alte feluri si va conduce catre aceeasi natura reala;

Mentine intotdeauna in minte ca astfel de cuvinte ca constiinta, cunoastere, fiinta sau fericire, indica catre existenta;

Gandeste-te la existenta ca la acel lucru in care se amesteca toate gandurile, apoi acel gand asumat ca da nastere formesi se amesteca cu existenta;

Asa cum aplicam cunoasterea lumesca pentru a indica functia cunoasterii, folosim cuvantul fericire pentru a indica bucuria;

Cunoasterea si fericirea apar numai cand dispar functiile corespunzatoare de cunoastere si bucurie;

Astfel, cunoasterea si fericirea sunt fiinta proprie cuiva. Cu aceasta convingere, daca gandirea este directionata catre una din ele, acea gandire renunt la form proprie si se dizolva;

Dizolvarea nu se va face niciodata in somnul danc, ci in propria fiinta a cuiva. Toate nodurile din inima vor fi desfacute in acest fel.

  1. Experienta

In experienta cuiva (asa zisa) nici gandirea si nici obiectele externe nu sunt prezente. Este starea in care toti se stabilesc in Sine;

Obiectele perceptiei sunt crezute a fi cauza experientei tentanta si ignoranta;

La o cercetare atenta nu exista nimic de genul cauza si efect. Chiar daca ele sunt admise, efectul nu va exista separat de cauza, iar cauza este vazuta in efectul sau;

Nu apare nicio cauza in experienta. Deducem ca ea nu are nicio cauza;

Daca nu are nicio cauza, de ce sunt urmarite obiectele? Nu este nevoie decat de combinrea gandurilor;

Totdeauna contemplarea naturii experientei in sine va aduce aceasta combinare;

Si gandul intens ca nu este nici faptuitor nici beneficiar va aduce aceleasi rezultate;

Daca cineva poate sa vada ca acest fel de gandire nu existe in realitate sau ca nu este altceva decat constiinta, asta va fi un mijloc bun.

  1. Martorul gandurilor

O analiza corespunzatoare va arata ca mintea isi asuma forma unui obiect si asta este numita in mod obisnuit drept iluminare a obiectului (in perceptie sau cunoastere);

Sinele este constiinta imuabila care, fara efort sau fara nicio schimbare in sine, percepe modificarile mintii;

O mica gandire va arata ca este principiul desemnat de cuvantul „eu”;

In aceasta postura, nu mai este nimic altceva de vazut; niciun corp, nicio minte, nicio ume si niciun organ de simt;

Nimic nu apare in existenta si nu mi exista nicio gandire care sa existe anterior sau acum. CConstiinta non-faptuitor intoteaun se bucura de ea insasi.

  1. Lumea si constiinta

Apa prin contactul cu timpul si spatiul, care sunt total diferite si distincte de ea, poate produce valuri. Nu este posibil ca lumea sa se formeze astfel;

Nimic u exista independent de constiinta. Atunci cum este posibil pentru ceva independent si diferit sa intre in contact cu constiinta sub forma lumii?

Apa in sine nu poate forma un val. In acelasi mod, nici constiinta nu poate forma lumea;

De aceea lumea nu este, nu a fost si nu va fi niciodata astfel;

Ceea ce exista in realitte este doar constiinta. Ea este fericirea in sine. Sinele desemnat de cuvantul „eu” este tot asta.

  1. Nimic nu se schimba

Este cat se poate de clar ca lucrurile nu se schimba in altele, fara distrugerea swarupa (ceea ce sustine identitatea unui lcru, fundalul caracteristicilor lui fenomenale);

Daca swarupa lui este distrusa, atunci cum mai pate sa existe? Daca nu ramana asa, cum poate sa se spuna ca s-a schimbat in altul,, daca identitatea sa s-a pierdut si nu mai exista nimic care sa il lege cu noul lucru

Astfel lucrurile nu pot suferi schimbari. Nici moartea si nici nasterea nu sunt schimbari?

Cel care, prin cercetarea naturii lucrurilor, descopera acest adevar si se fixeaza in el, este un suflet mare are si-a atins scopul, cunoscand singurul lucru care trebuie sa fie cunoscut si ramanand permanent multumit.

  1. Jnani

Eu sunt constiinta care ramana dupa dupa indepartarea a orice obiectiv despre mine;

Nu am niciun corp, nicio energie vitala, nicio percepere, gand si dorinta, sut dincolo de atractie si repulsie, placere si durere, frica si iluzie;

Eu snt constiinta pura. Realizand ca orice obiect plasat oriunde ma sustine pe mine, ma bucur de mine insumi oriunde si de orice.

17.”EU” cel real

In starea de somn profund si in cea in care orice dorinta este indeplinita,, eu insumi stralucesc ca pace si fericire netulburata. Eu sut cel mi traiic principiu, care este Sat-Chit-Ananda. Eu sunt Asta care transcede totul;

Chiar inainte si chiar dupa orice gand sau sentiment, eu stralucesc in propria mea glorie. In mine apar si se stabilesc gandurile si sentimentele. Eu sunt martorul lor neschimbat;

Eu sunt lumina constiintei in orice gand si perceptie si lumina iubirii in orice sentiment. Nu am nastere si nici moarte, nici durere nici deziluzie. Transced inrobirea si eliberarea;

Lumea care rasare si creste in gandire este un gand in sine. Gandul nu este altceva decat constiinta, si constiinta este fiinta mea. De aceea, intreaga lume este constiinta , adica eu. Eu sunt perfect si indivizibil;

Nu am nimic al meu, niciun atasament sau egoism, sunt etern, non faptuitor, pur, de la sine existent si de la sine luminos. Fara atribute, fara schimbare si neconditionat. Sunt esenta iubirii, neafectat, unicul fara un al doilea, mereu linistit.

  1. Gandurile si obiectele

Atribuirea realitatii lucrurilor care apar in ganduri este cauza tuturor inrobirilor;Forma nu poate exista decat ca obiect al vederii si niciodata independenta de ea. Aceasta regula se aplica tuturor obiectelor simturilor;

Obiectele nu au nicio legatura intre ele; singura legatura este doar cu gandirea;

Un obiect nu poate exista nici macar o clipa daca nu este cunoscut de gandire. Cand gandirea se schimba, obiectul se schimba si el;

De aceea sunt inseparabile si, de fapt unul singur. Adevarul este ca Unicul lucru continua sa se divida doar de cuvinte;

De aceea, chiar si a sustine faptul ca un lucru apare in gandire este doar o iluzie. Este numai gandul si continutul lui in constiinta;

Daca acest adevar este mereu mentinut viu, gandurile vor disparea curand si constiinta va domni. Apoi apare eliberarea de toate inrobirile.

19 Doua aspecte ale constiintei

Constiinta are doua aspecte: conditionata si neonditionata. Prima ilumineaza obiectele constiintei; a doua este constiinta pura;

Obiectele simturilor, cum ar fi sunetele, atingerile, mirosurile, etc. sunte doar forme ale gandirii. De aceea, corect vorbind, numai gandurile sunt obiectele constiintei;

Cel cre printr-o analiza si discriminare atenta nu este capabil sa atinga aspectul neconditionat, poate sa se ocupe de cel conditionat. El va ajunge la neconditionat pe parcurs, daca nu ramane multumit in conditionat;

Printr-o observare atenta, se poate observa cum rasare orice gand si cum se stabileste in constiinta pura. Constiinta pura nu poate fi observata;

Nu exista niciun argument petru a spune ca memoria(ea insasi un gand forma) exista neschimbata, observand succesiunea tuturor gandurilor;

Este o experienta obisnuita ca, atunci cand sunt alte ganduri, memoria nu apare odata cu ele. Atunci cum poate ca memoria sa fie ganduri trecute?

Daca memoria nu o poate face, nu mai este deloc memorie, fiind un cuvant fara inteles;

Nu mai pate fi acceptat faptul ca memoria recheama ganduri trecute;

Faptul ca memoria nu exista, arata ca si alte ganduri sunt inexistente, neexistand niciun martor care sa le dovedeasca existenta;

De aceea trebuie sa fie cat se poate de bine inteles ca ceea ce pare sa fie coditionat este tot constiinta neconditionata.

  1. Vazatorul si vazutul

Daca cineva priveste prin ochiul brut, va aparea doar forma bruta. Aceasta relatie exista si intre celelalte organe brute si obiectele lor;

Parasind organele fizice, daca cineva priveste prin organul subtil numit minte, apare forma subtila;

Privind la constiinta pura lipsita de atribute, nu poate vedea decat constiinta si nimic altceva;

Aceasta experienta dovedeste ca lumea obiectiva va aparea mereu perfect acordata cu postura adoptata de subiect;

Drept urmare, nu lumea obiectiva creaza obstacole in calea progresului spiritual, ci falsele posturi asumate;

Daca este depasit acest lucru, progresul spiritual va aparea. Trebuie sa se renunte la postura, trebuie curaj, atentie focalizata si devotiune din inima;

Si o examinare critica a lumii obiective va produce aceleasi rezultate;

Ajungerea la concluzia ca aceasta lume aparent materiala este doar un gand nu rezolva toate problemele. Nu poate produce intreaga satisfactie, pentru ca raman ganduri despre lume;

Examinarea nu aduce satisfactie deoarece a fost condusa de la nivel intelectual, acesta ramanand neexplicat;

Intelectul este si el perceput.Nu este sinele (constiinta) percepatorul real?Pentru a examina gandurile trebuie sa adoptam postura constiintei percepatoare;

Cand este vazut ca continutul gandurilor nu este nimic altceva decat constiinta, gandurile dispar si constiinta ramane;

Constiinta, care a fost considerata in mod gresit a fi conditionata de timp, apare ca gandire. Nu este deloc conditionata;

Nu este si timpul in sine un gand? Atunci cum poate aparitia unui gand sa fie considerata o conditionare a constiintei de catre timp?

De aceea, nu exist niciun gand, ci numai constiinta. Ideea de timp este doar o suprapunere cauzata de iluzie;

Numai cel care adopta o pozitie de martor dezineresat si examineaza lucrurile cu calm si cu un ochi critic, lipsit de sovaire, poate realiza acest adevar absolut;

In starea de veghe evenim constienti ca obiectele din vis au fost ireale;

Daca persoana din vis a fost ireala, atunci si mintea lui este la fel de ireala;

Atunci si gandurile, ceea ce a vazut, auzit si simtit a fost la fel de ireal;

Similar, subiectul din starea de vis, care este tot un produs al visului este tot ireal;

Corpul din starea de vis este diferit de cel din starea de veghe. Cand lucrurile anterioare sunt active, cele ulterioare se afla intr-o stare pasiva;

Gandurile si perceptiile subiectului din starea de vis nu pot fi si cele ale subiectului din starea de veghe;

Gandurile si perceptiile trecute sunt ireale, fiind produsul visului;

Intrebarea care apare este: Cine are vise? Raspunsul corect este ca nimeni nu le are si ca nu a existat nicio stare de veghe;

Lumea din starea de veghe, exeminata in aceeasi maniera, va fi inteleasa ca inexistenta. Astfel ne recapatam adevarata noastra natura si devenim stabiliti permanent ca pura constiinta.

 

LAMPA CUNOASTERII

Existenta nu este un atribut al obiectelor, ci obiectele sunt atribute ale existentei. Existenta isi imprumuta propria putere obiectelor, pentru ca ele sa apara in visul starii de veghe. Bucurati-va de cuvintele unui intelept adevarat!