CALEA DIRECTA A LUI SRI ATMANANDA – PARTEA INTAI: ATMA DARSHAN (CUM PERCEPE SINELE)

CUM PERCEPE SINELE SAU PRINCIPIUL DE „EU”

        Nu exista forma fara vedere, nu exista sunet fara auz. Cineva se vede si se aude pe sine, adoptand astfel ostura celui care percepe aceste obiecte. In realitate, auzul, vederea etc. sunt ele insele obiecte. Cand sunt vazute ca atare, postura este in constiinta pura, care este cunoscatorul, numai ca ideea de percepator dispare. Cand postura (identitatea) se schimba, perceperea se schimba in mod direct. Datorita acestui lucru, adevarul despre ceillti poate fi aflat cnd este aflat cel despre noi insine.Acest mod de abordare este unul vast, incluzand si cateva moduri particulare, are sunt discutate aii, fiecare dintre ele fiind o cale de a releva realitatea. Pentru modul superficial de a privi lumea aceste cai pot parea contradictorii intre ele. Dar, daca lucrurile sun cercetate profund, nu mai exista nicio contradictie.

1. ADVAITA

 Indivizii, ca valurile marii apar in existenta, cresc si dispar, luptandu-se intre ei si murind;

Luptand impotriva tarmului, valurile se retrag, obosesc si se dizolva, cautand odihna si pace. Tot asa, ndivizii cauta Supremul in diverse cai;

Valurile au propria nastere, viata si moarte in mare, iar indivizii in Dumnezeu;

Valurile nu sunt altceva decat apa, la fel si marea din care apar. La fel, indivizii si Dumnezeu nu sunt altceva decat sat-chit-ananda (existenta-constiinta-fericire);

Cand valurile inteleg ca marea este suportul lor comun, toata lupta dispare;

Nu se poate castiga nimic. Nu asta este lumea finala. Incercati sa inlaturati sentimentul de separare;

Cand apa este inteleasa, valurile si marea dispar. Ceea ce parea ca sunt doua, este inteles ca unul;

Apa poate fi descoperita in valuri, urmand calea directa. Daca este ales drumul de-a lungul marii, trebuie mult mai mult timp.

  1. Cautarea cauzei lumii este lipsita de inteles

Nu trebuie sa ne punem intrebari despre timpul, locul si cauza aparitiei lumii, pentru c[ pana si ele fac parte din lume;

Intrebarea cauta se explice intregul in termenii partilor, astfel ca nu va fi niciodata o intrebare potrivita;

Nici intrebarea referitoare la cine suprapune faptuitorul peste sinele individual nu este potrivita, pentru ca pana si simplul act de suprapunere presupune un faptuitor. Astfel si aceasta intrebare este ilogica.

  1. Mintea si Sattva pura

Constiinta apare ca obiecte in minte. Ceea ce se transforma in Sine este Sattva pura;

Parerea inteleptilor este ca mintea este avidya (cunoasterea gresita) si Satva pura vidya (cunoasterea corecta). Doar vidya inseamna eliberare;

Calea avidya duce la inrobire, asa ca aspirantul trebuie sa aleaga calea vidya pentru eliberare;

Pentru pacea eterna esste necesara o lupta persistenta, pana la iluminare.

  1. Diferitele „etape de iluminare”

Cel a carui minte este captivata de frumusetea unei figuri sculptata in piatra, uita pana si simpul fapt ca piatra este fundalul si suportul;

Cand se desprinde din captivare si se uita la figura, vede fundalul, piatra care permite existenta figurii;

Atunci cand piatra atrage atentia in acest mod, piatra este vazuta, de asemenea, in figura, si, mai tarziu figura nu mai este vazuta ca altceva decat piatra;

Iluminarea despre adevar apare cam in acelasi mod. Constiinta devine estompata mai ales prin captarea atentie si indreptarea interesului asupra obiectelor externe;

Cand cineva isi pierde interesul pentru obiecte si le cerceteaza mai amanuntit, descopera ca ele rasar si dispar din/in constiinta;

Aceasta intelegere a lui insusi si a intregii lumi este cunoscuta drept cunoasterea adevarului.

  1. Somnul profund, experienta de liniste fara ganduri si starea naturala

Obiectele apar in constiinta. Drept urmare, cand ele dispar, ceea ce ramane este aceasta constiinta si nu vidul;

Daca acest adevar capata radacini adanci in gandire, sonul adanc (renuntand la caracteristica proprie de invaluire a realitatii) se transforma in  nirvikalpa samadhi (starea de liniste fara ganduri);

Cand si obiectele sunt intelese a nu fi altceva decat constiinta, individul se intoarce la adevarata natura, care este neschimbabila si dincolo de stari, inclusi de samadhi.

  1. Martorul individului (cel care il observa)

Im memorie nu poate aparea decat ce a fost perceput anterior. „Eu” cel intrupat care a perceput, face sau beneficiaza de orice, aparand, de asemenea, in memorie in acelasi timp. Din asta rezulta ca „eu” intrupat a fost observat (cunoscut) de un alt „principiu de Eu” in timpul acestei perceptii, actini sau miscari;

Acest „eu” este „eu” cel real. Fixandu-si atentia catre el si adoptand postura lui, individul se elibereaza de robie.

  1. „Eu” ca lumina a constiintei

Lumina din perceperea obiectelor simturilor este Atma neschimbabil, unicul fara al doilea, al carui continut umple tot;

Daca vezi asta asa cum este, obiectele trebuie separate de ea, altfel trebuie facute sa indice asta;

„Eu” trebuie mutat din corp in Atma (Sine), iar din asta va izvora eliberarea de robie, pacea si fericirea.

  1. Constiinta pura

Sinele este neschimbabil, cel in care se amesteca gandirile si sentimentele. Daca vezi asta, intri si te stabilizezi in ea, inlaturi toate deziluziile si obtii pacea durabila.

  1. Sinele

Nu trebuie sa i se spuna individului ca „Eu”este nschimbat, pentru ca stie limpede asta;

„Eu” persista in toate starile, fiind prezent atat unde apare gandirea, cat si unde nu apare;

Daca se intampla asta, ce alta dovada mai trebuie pentru a demonstra ca nu pate fi facut, obtinut, adica nu se schimba?

In momentul in care se face ceva, nu exista gand sau sentiment pe care sa il faca cineva. Asta arata ca el nu este un faptuitor;

A pretinde ca a facut un lucru, dupa facerea lui, nu te poate face un faptuitor;

Sentimentul intens ca, cineva nu este nici un faptuitor, nici un beneficiar inlatura toate inrobirile si natura lui reala iese la lumina.

  1. Falsele identitati ale sinelui si mijloacele de a le inlatura

Individul este o combinatie de corp si sine, parand ca o singura entitate.Daca sunt separate, individul nu poate rezista;

Nu pot fi percepute corpul, energia vitala si toate modificarile mintii?Constiinta, sinele, este percepatorul;

Cei care uita astea si isi identifica sinele cu corpul, mintea etc., traiesc in robie;

Cei care, prin intelepciunea discriminarii, se ridica deasupra identificarilor gresite adevin liberi si se odihnesc in pace in adevarata lor natura;

Gandul ca el este corpul, brut sau subtil, este cauza tuturor inrobirilor. Daca gandul este ca el este constiinta, si acest gand este profund si puternic, se elibereaza de toate inrobirile imediat;

Vazatorul este astfel incat nu poate fi vazut, iar vazutul astfel incat nu poate fi vazator. Daca adevarul patrunde adanc in inima cuiva, identificarile gresite (inclusiv cea cu corpul) cedeaza;

Este usor de observat in activitatile obisnuite ca, caracteristicile individului sunt deseori suprapuse peste altele. Pentru a evita asta trebuie  o atentie deosebita;

Cand realitatea este atribuita lucrurilor din lumea obiectiva, aminteste-ti ca, in acest caz, esti o fiinta intrupata, cu alte cuvinte este o identificare a sinelui cuiva cu corpul;

Trebuie sa ai mereu in minte ca lucruri de genul nastere, crestere, decadere si distrugere sunt caracteristicile materiei, un obiect in constiinta;

Trebuie sa se inteleaga clar ca, constiinta este diferita de obiectele ei si, in timp ce obiectele se schimba, constiinta ramane constanta;

Constiinta este lumina Sinelui, in timp ce obiectele sunt direct legate de corp. Cand egatura cu corpul a cuiva este rupta, este rupta si cea cu obiectele externe;

La o observare mai atenta, nu exista nicio legatura intre sine si corp. Cum poate exista vreuna intre lucruri total diferite in natura si alcatuire;

Sinele este unica realitate. Corpul este ireal. De aici rezulta ca este greu de gasit vreo legatura intre ele;

Este clar ca aceasta legatura este o utopie. Dispare atunci cand se cunoaste adevarul si este mentinut in vedere;

Dorinta de a nu muri are un rol profund in Sine, care este fara moarte;

Daca aceasta dorinta devine inrobitoare fata de materialitate, este o suprapunere a caracteristicilor Sinelui peste non-sine.Cum pot obiectele, care sunt limitate de timp, sa transceada timpul;

Sinel este fericirea in sine. In baza acestui lucru, in orice fiinta exista o dorinta pentru fericire. Daca este considerata a aparea din obiecte este o suprapunere a caractisticilor unuia peste peste altul;

Si dorinta pentru libertate isi are radacinile in Sine, care este existenta neconditionata;

Atractia, repulsia, frica, agitatia, sentimentul de dependenta, neincrederea, puturosenia, pasivitatea si altele asemenea izvoresc din legatura cu corpul;

Stabilitatea, iubirea, pacea, curajul, sentimentul de libertate vigilenta, cunoasterea si altele asemenea apartin domeniului Sinelui;

Tot ce tine de personalitate trebuie sa fie inteles a-si avea originea in legatura cu corpul;

Ceea ce ajuta la limitelor corpului trebuie vazut ca emanat din Sine. Caracteristicile trebuie distinsi in acest fel si vazute in domeniile corespunzatoare;

Atunci cand se intampla asta, blocheaza calea suprapunerilor carecteristicile unuia peste un altul;

Daca toate posibilitatile de suprapunere sunt eliminate in acest fel, se ajunge la starea naturala in care este realizat faptul ca intreaga lume obiectiva nu este altceva decat constiinta;

Adevarul final poate fi realizat printr-o analiza stricta a lumii obiective;

Obiectele constiintei nu pot fi separate de constiinta. Ele nu au nicio existenta independenta. Astfel nu pot fi altceva decat constiinta;

Abordarea adevarului in aceasta maniera va indeparta identificarea gresita corp-constiinta si toate deziluziile. Atunci el se va gasi stabilit ca Sine, unica si permanenta realitate.

  1. Realitatea asa cum este

Cuvintele, asa inflexibile si fara forma cum sunt nu pot, nici macar prin aspectele negative sa arate realitatea asa cum este;

Declaratia ca omul nu este o bestie este un adevar de necontestat. Dar, isi arata vreuna dintre caracteristicile ei reale?

Este imposibil sa ratam realitatea asa cum este. Cuvintele, in cel mi bun caz, pot fi doar indicii;

Daca, fara sa cunoasca asta, cineva contempla ceea ce se intelege cu adevarat prin cuvinte, experienta realitatii lui va fi viciata proportional;

Este normal ca, cuvintele sunt considerate un ajutor petru ridicarea deasupra gandurilor;

Daca realitatea este considerata dincolo de orice gand si contemplarea se face conform acestu lucru, cuvintele pot conduce la un nivel in are toate gandurile cedeaza si este experimentata realitatea;

Indoiala poate aparea indiferent daca este posibil sa se contemple ceva dincolo de ganduri. Este posibila. Dificulatea este doar o aparenta;

Este adevarat ca numai un un obiect al perceptiei poate fi contemplat direct. „Eu” este mereu el care percepe si niciodata un obiect al perceptiei;

Atata timp cat nu este un obiect al perceptiei, contemplarea directa a lui eu nu este posibila. Dar, pentru ca este experimentat ca fiinta a cuiva, este posibil sa fie contemplat indirect;

Nu poate fi contemplat ca reziduu ramas dupa inlaturarea oricarui obiect din aparentul „eu”;

Aceasta gandire contemplativa va ajunge automat la punct mort la final, si in aceasta liniste va fi vazuta ca natur stralucitore a lui;

Ceea ce este dincolo de toate gandurile poate fi contemplat indirect si alte feluri si va conduce catre aceeasi natura reala;

Mentine intotdeauna in minte ca astfel de cuvinte ca constiinta, cunoastere, fiinta sau fericire, indica catre existenta;

Gandeste-te la existenta ca la acel lucru in care se amesteca toate gandurile, apoi acel gand asumat ca da nastere formesi se amesteca cu existenta;

Asa cum aplicam cunoasterea lumesca pentru a indica functia cunoasterii, folosim cuvantul fericire pentru a indica bucuria;

Cunoasterea si fericirea apar numai cand dispar functiile corespunzatoare de cunoastere si bucurie;

Astfel, cunoasterea si fericirea sunt fiinta proprie cuiva. Cu aceasta convingere, daca gandirea este directionata catre una din ele, acea gandire renunt la form proprie si se dizolva;

Dizolvarea nu se va face niciodata in somnul danc, ci in propria fiinta a cuiva. Toate nodurile din inima vor fi desfacute in acest fel.

  1. Experienta

In experienta cuiva (asa zisa) nici gandirea si nici obiectele externe nu sunt prezente. Este starea in care toti se stabilesc in Sine;

Obiectele perceptiei sunt crezute a fi cauza experientei tentanta si ignoranta;

La o cercetare atenta nu exista nimic de genul cauza si efect. Chiar daca ele sunt admise, efectul nu va exista separat de cauza, iar cauza este vazuta in efectul sau;

Nu apare nicio cauza in experienta. Deducem ca ea nu are nicio cauza;

Daca nu are nicio cauza, de ce sunt urmarite obiectele? Nu este nevoie decat de combinrea gandurilor;

Totdeauna contemplarea naturii experientei in sine va aduce aceasta combinare;

Si gandul intens ca nu este nici faptuitor nici beneficiar va aduce aceleasi rezultate;

Daca cineva poate sa vada ca acest fel de gandire nu existe in realitate sau ca nu este altceva decat constiinta, asta va fi un mijloc bun.

  1. Martorul gandurilor

O analiza corespunzatoare va arata ca mintea isi asuma forma unui obiect si asta este numita in mod obisnuit drept iluminare a obiectului (in perceptie sau cunoastere);

Sinele este constiinta imuabila care, fara efort sau fara nicio schimbare in sine, percepe modificarile mintii;

O mica gandire va arata ca este principiul desemnat de cuvantul „eu”;

In aceasta postura, nu mai este nimic altceva de vazut; niciun corp, nicio minte, nicio ume si niciun organ de simt;

Nimic nu apare in existenta si nu mi exista nicio gandire care sa existe anterior sau acum. CConstiinta non-faptuitor intoteaun se bucura de ea insasi.

  1. Lumea si constiinta

Apa prin contactul cu timpul si spatiul, care sunt total diferite si distincte de ea, poate produce valuri. Nu este posibil ca lumea sa se formeze astfel;

Nimic u exista independent de constiinta. Atunci cum este posibil pentru ceva independent si diferit sa intre in contact cu constiinta sub forma lumii?

Apa in sine nu poate forma un val. In acelasi mod, nici constiinta nu poate forma lumea;

De aceea lumea nu este, nu a fost si nu va fi niciodata astfel;

Ceea ce exista in realitte este doar constiinta. Ea este fericirea in sine. Sinele desemnat de cuvantul „eu” este tot asta.

  1. Nimic nu se schimba

Este cat se poate de clar ca lucrurile nu se schimba in altele, fara distrugerea swarupa (ceea ce sustine identitatea unui lcru, fundalul caracteristicilor lui fenomenale);

Daca swarupa lui este distrusa, atunci cum mai pate sa existe? Daca nu ramana asa, cum poate sa se spuna ca s-a schimbat in altul,, daca identitatea sa s-a pierdut si nu mai exista nimic care sa il lege cu noul lucru

Astfel lucrurile nu pot suferi schimbari. Nici moartea si nici nasterea nu sunt schimbari?

Cel care, prin cercetarea naturii lucrurilor, descopera acest adevar si se fixeaza in el, este un suflet mare are si-a atins scopul, cunoscand singurul lucru care trebuie sa fie cunoscut si ramanand permanent multumit.

  1. Jnani

Eu sunt constiinta care ramana dupa dupa indepartarea a orice obiectiv despre mine;

Nu am niciun corp, nicio energie vitala, nicio percepere, gand si dorinta, sut dincolo de atractie si repulsie, placere si durere, frica si iluzie;

Eu snt constiinta pura. Realizand ca orice obiect plasat oriunde ma sustine pe mine, ma bucur de mine insumi oriunde si de orice.

17.”EU” cel real

In starea de somn profund si in cea in care orice dorinta este indeplinita,, eu insumi stralucesc ca pace si fericire netulburata. Eu sut cel mi traiic principiu, care este Sat-Chit-Ananda. Eu sunt Asta care transcede totul;

Chiar inainte si chiar dupa orice gand sau sentiment, eu stralucesc in propria mea glorie. In mine apar si se stabilesc gandurile si sentimentele. Eu sunt martorul lor neschimbat;

Eu sunt lumina constiintei in orice gand si perceptie si lumina iubirii in orice sentiment. Nu am nastere si nici moarte, nici durere nici deziluzie. Transced inrobirea si eliberarea;

Lumea care rasare si creste in gandire este un gand in sine. Gandul nu este altceva decat constiinta, si constiinta este fiinta mea. De aceea, intreaga lume este constiinta , adica eu. Eu sunt perfect si indivizibil;

Nu am nimic al meu, niciun atasament sau egoism, sunt etern, non faptuitor, pur, de la sine existent si de la sine luminos. Fara atribute, fara schimbare si neconditionat. Sunt esenta iubirii, neafectat, unicul fara un al doilea, mereu linistit.

  1. Gandurile si obiectele

Atribuirea realitatii lucrurilor care apar in ganduri este cauza tuturor inrobirilor;Forma nu poate exista decat ca obiect al vederii si niciodata independenta de ea. Aceasta regula se aplica tuturor obiectelor simturilor;

Obiectele nu au nicio legatura intre ele; singura legatura este doar cu gandirea;

Un obiect nu poate exista nici macar o clipa daca nu este cunoscut de gandire. Cand gandirea se schimba, obiectul se schimba si el;

De aceea sunt inseparabile si, de fapt unul singur. Adevarul este ca Unicul lucru continua sa se divida doar de cuvinte;

De aceea, chiar si a sustine faptul ca un lucru apare in gandire este doar o iluzie. Este numai gandul si continutul lui in constiinta;

Daca acest adevar este mereu mentinut viu, gandurile vor disparea curand si constiinta va domni. Apoi apare eliberarea de toate inrobirile.

19 Doua aspecte ale constiintei

Constiinta are doua aspecte: conditionata si neonditionata. Prima ilumineaza obiectele constiintei; a doua este constiinta pura;

Obiectele simturilor, cum ar fi sunetele, atingerile, mirosurile, etc. sunte doar forme ale gandirii. De aceea, corect vorbind, numai gandurile sunt obiectele constiintei;

Cel cre printr-o analiza si discriminare atenta nu este capabil sa atinga aspectul neconditionat, poate sa se ocupe de cel conditionat. El va ajunge la neconditionat pe parcurs, daca nu ramane multumit in conditionat;

Printr-o observare atenta, se poate observa cum rasare orice gand si cum se stabileste in constiinta pura. Constiinta pura nu poate fi observata;

Nu exista niciun argument petru a spune ca memoria(ea insasi un gand forma) exista neschimbata, observand succesiunea tuturor gandurilor;

Este o experienta obisnuita ca, atunci cand sunt alte ganduri, memoria nu apare odata cu ele. Atunci cum poate ca memoria sa fie ganduri trecute?

Daca memoria nu o poate face, nu mai este deloc memorie, fiind un cuvant fara inteles;

Nu mai pate fi acceptat faptul ca memoria recheama ganduri trecute;

Faptul ca memoria nu exista, arata ca si alte ganduri sunt inexistente, neexistand niciun martor care sa le dovedeasca existenta;

De aceea trebuie sa fie cat se poate de bine inteles ca ceea ce pare sa fie coditionat este tot constiinta neconditionata.

  1. Vazatorul si vazutul

Daca cineva priveste prin ochiul brut, va aparea doar forma bruta. Aceasta relatie exista si intre celelalte organe brute si obiectele lor;

Parasind organele fizice, daca cineva priveste prin organul subtil numit minte, apare forma subtila;

Privind la constiinta pura lipsita de atribute, nu poate vedea decat constiinta si nimic altceva;

Aceasta experienta dovedeste ca lumea obiectiva va aparea mereu perfect acordata cu postura adoptata de subiect;

Drept urmare, nu lumea obiectiva creaza obstacole in calea progresului spiritual, ci falsele posturi asumate;

Daca este depasit acest lucru, progresul spiritual va aparea. Trebuie sa se renunte la postura, trebuie curaj, atentie focalizata si devotiune din inima;

Si o examinare critica a lumii obiective va produce aceleasi rezultate;

Ajungerea la concluzia ca aceasta lume aparent materiala este doar un gand nu rezolva toate problemele. Nu poate produce intreaga satisfactie, pentru ca raman ganduri despre lume;

Examinarea nu aduce satisfactie deoarece a fost condusa de la nivel intelectual, acesta ramanand neexplicat;

Intelectul este si el perceput.Nu este sinele (constiinta) percepatorul real?Pentru a examina gandurile trebuie sa adoptam postura constiintei percepatoare;

Cand este vazut ca continutul gandurilor nu este nimic altceva decat constiinta, gandurile dispar si constiinta ramane;

Constiinta, care a fost considerata in mod gresit a fi conditionata de timp, apare ca gandire. Nu este deloc conditionata;

Nu este si timpul in sine un gand? Atunci cum poate aparitia unui gand sa fie considerata o conditionare a constiintei de catre timp?

De aceea, nu exist niciun gand, ci numai constiinta. Ideea de timp este doar o suprapunere cauzata de iluzie;

Numai cel care adopta o pozitie de martor dezineresat si examineaza lucrurile cu calm si cu un ochi critic, lipsit de sovaire, poate realiza acest adevar absolut;

In starea de veghe evenim constienti ca obiectele din vis au fost ireale;

Daca persoana din vis a fost ireala, atunci si mintea lui este la fel de ireala;

Atunci si gandurile, ceea ce a vazut, auzit si simtit a fost la fel de ireal;

Similar, subiectul din starea de vis, care este tot un produs al visului este tot ireal;

Corpul din starea de vis este diferit de cel din starea de veghe. Cand lucrurile anterioare sunt active, cele ulterioare se afla intr-o stare pasiva;

Gandurile si perceptiile subiectului din starea de vis nu pot fi si cele ale subiectului din starea de veghe;

Gandurile si perceptiile trecute sunt ireale, fiind produsul visului;

Intrebarea care apare este: Cine are vise? Raspunsul corect este ca nimeni nu le are si ca nu a existat nicio stare de veghe;

Lumea din starea de veghe, exeminata in aceeasi maniera, va fi inteleasa ca inexistenta. Astfel ne recapatam adevarata noastra natura si devenim stabiliti permanent ca pura constiinta.

 

Reclame