PRIN CE…?

PRIN CE…?

 (DIN CONSTIINTA A APARUT, IN CONSTIINTA ESTE CUNOSCUTA)

 

Prin ce diferă vântul ce ramul îl agită

De valul ce se sparge de stânca neclintită?

 

Prin ce diferă iarba ce creşte în surdină

De tufa ce-o umbreşte cătând către lumină?

 

Prin ce diferă buha ce-şi strigă cântu-n noapte

De lebăda gingaşa ce lacul îl străbate?

 

Prin ce diferă uliul cel iute ca un fulger

De porumbelul alb, ce-n zbor pare un inger?

 

Prin ce diferă somnul de rege din palat

De cel de cerşetor ce doarme-n şanţ, udat?

 

Prin ce diferă visul de savant genial

De cel de sărăntoc ce sforăie-n canal?

 

Prin ce diferă arta unui artist sublim

De kisch-ul mizerabil al unui anonim?

 

Prin ce diferă lumina care din soare-apare

De acea degajată de-o rază-ucigatoare?

 

Prin ce diferă moartea acelui om iubit

De cea a unui diavol hidos şi mult hulit?

 

Prin ce diferă omul ce sabia o scoate

De cel ce ştie sigur că-n zi e ca şi-n noapte?

 

Prin ce difer-un medic ce-şi pierde pacientul

De criminalul în serie ce-omoară ca dementul?

 

Prin ce diferă locul numit si paradis

De haul ocolit, întunecat şi trist?

 

Prin ce diferă gândul ce-xprimă bucuria

De cel neputincios ce condamnă prostia?

 

Prin ce diferă vrerea ce tinde spre plăcere

De teama care-aduce teroare şi durere?

 

Prin ce diferă visul ce repede dispare

De viaţa-obişnuita ce-atât de lungă pare?

 

Atunci cand toate astea îţi vor părea totuna

Identice-n lumina care le scaldă-ntruna.

 

Poţi veşnic să te bucuri, ştiind c-ai reuşit

Şi ce-ţi trebuia în viaţă, acum s-a împlinit

 

Şi tot ce-i aparent ai înţeles, în fine

Că fără îndoială, este al tău Sine.

 

SOMNUL PROFUND

(DIN DIALOGURILE LUI SHRI ATMANANDA)

Somnul profund

În somnul profund sunt doar eu ca pură conștiință.

Eu, prin simpla mea prezența, luminez toate obiectele. Atunci când sunt eliminate obiectele, ce mai rămâne decât însăși lumina?

Atunci când eu sunt soarele, cum se poate apropia întunericul de mine? În somnul profund sunt doar eu însumi ca, Conștiință și Pace. Ca atare, cum pot să denumesc somnul profund, dacă nu „eu”?

Atâta timp cât, în somnul profund, nu există timp, credințele că intru în el și că ies din el, sunt false.

MOARTEA POATE FI COMPARATĂ CU SOMNUL PROFUND?

Este greșit să faci acest lucru. Experiențele morții și ale somnului profund sunt necunoscute de mintea din starea de veghe, așa că sunt considerate identice în mod greșit de către necunoscatorul realitatii. Dar, de fapt, ele sunt poli separați.

Somnul profund este unic fiind experiența independentă a unei întregi stări. Este experiența non-dualității în identitate. Dar moartea este doar un eveniment în starea de veghe. Ele apar în două nivele cu totul diferite, deci, nu pot fi comparate niciodată între ele.

De ce nu ne poate ajuta (dpdv spiritual) experiența de somn profund?

 Pentru că omul obișnuit abordează somnul profund în mod din perspectiva starii de veghe. Dacă somnul profund este curățat de credințele de obiectivitate și devine subiectiv, ești liber.

Care este indiciul naturii proprii a cuiva?

Singurul indiciu care “ni s-a dat”, pentru a ne înțelege natură noastră reală, este „Starea de somn profund”. În realitate numai ea este starea noastră naturala.

Cum de starea de somn profund este indiciul naturii noastre reale?

 Cunoașterea unui obiect presupune ignorarea tuturor celorlalte obiecte. Ignorarea tuturor obiectelor din somnul profund înseamnă, în realitate, cunoașterea de sine, care strălucește ca fericire și pace. În consecință, ignoranța omului obișnuit în somnul profund este cunoașterea propriului său sine, care este fericire și Conștiință.

Experiența noastră de somn profund, în conformitate cu scripturile superficiale, este ignoranță cuplată cu sentimentul de fericire subiectivă. Am arătat deja că așa numită ignoranță din somnul profund nu este altceva decât cunoaștere de sine, care este fericirea însăși. Astfel, experiența somnului profund, dacă este înțeleasă în mod corespunzător, este unică, fiind propriul nostru de sine, care este fericire și pace. Restul considerentelor sunt doar comentarii despre ea.

În somnul profund există doar “unul” singur și, prin urmare, ignoranța multora nu este deloc o experiență.

CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE STAREA DE SOMN PROFUND ȘI STAREA DE VEGHE?

 Se afirmă adesea că un om se trezește din somn profund la auzul unui sunet, crezând că ascultarea sunetului a fost cauza trezirii sale.

Nimeni nu folosește simțurile sau mintea în somnul profund, pentru că ele nu există în acea stare. Așa că sunetul nu este auzit în somnul profund. Și, atunci când sunetul este auzit, este auzit cu siguranță în starea de veghe. O experiență care aparține stării de veghe nu poate fi considerată cauza stării de veghe. Așa că această credință este greșită, deci, nu sunetul te-a trezit.

De obicei, te trezești din starea de somn profund fără nici o cauză. De ce nu poți să crezi că ai ajuns în starea de veghe și ai auzit un sunet? De ce trebuie să existe o cauza pentru starea de veghe? De ce trebuie sa existe o cauza pentru starea de vis? Si visul si starea de veghe sunt aparente care se suprapun peste starea noastra naturala, la fel cum fac gandurile.

Cum poate starea de somn profund să aline durerile din starea de veghe?

Durerea și boala dispar imediat ce intri în somnul profund. Încep din nou, atunci când revii la starea de veghe. Dar, dacă ai putea aduce din somnul profund ceva care să influențeze starea de veghe, durerea ar putea fi eliminată din stare de veghe.

Starea de somn profund este mereu în trecut.

 Atunci când ești în somnul profund, ești identificat cu conștiința pura sau cu pacea de dincolo de timp. În somnul profund nu putem considera că există prezent, pentru ca nu exista timp. Insa, atunci când ne referim la starea de veghe, considerăm starea care o precede „starea de somn profund”, dar este doar o idee.

În mod similar, orice gând sau percepție nu este altceva decât Realitatea supremă sau cunoaștere, în momentul în care o cunoaștem. Insa, când ne referim ulterior la ea , creem un concept despre ea, nefiind lucrul la care ne referim. Acesta este realitatea întregii lumi , care nu este altceva decât conștiință pură, chiar dacă par o grămadă de gânduri, sentimente și percepții.

Există timp în somnul profund?

În somn profund nu există nici un concept de timp. Dar, la trezire, luăm conceptul de timp din starea de veghe și încercăm să-l aplicăm stării de somn profund, considerând că i se potrivește d. Este imposibil ca această asociere să existe în realitate, pentru că somnul profund este lipsit de timp.

De ce somnul profund este considerat cauza celorlalte două stări?

În starea de veghe (ca și în cea de vis) puteți decide dacă există vreo legătură între trei obiecte A, B și C, ele fiind lucruri percepute în stare de veghe. În aceeași stare, obiectele sunt guvernate de aceeași convenție temporală și de aceeași aparentă cauzalitate.

Considerați starea de somn profund, de vis și de veghe ca trei obiecte între care doriți să știți dacă există sau nu vreo legătură. Pentru a face acest lucru trebuie să vedeți dacă aceste trei state sunt guvernate de aceeași convenție de timp și de aceeași cauzalitate. Dar, descoperim că nu este așa. Timpul de care există în starea de veghe este diferit de timpul care există în starea de vis. În somnul profund nu există timp. Deci, nu există o convenție temporală comună care să caracterizeze cele trei stări. Timpul este fundamentul cauzalității și, prin urmare, nu poate exista niciodată o relație cauzală între cele trei stări.

Prin urmare, starea de somn profund nu poate fi cauza celorlalte două stări.

Experiențele de somn profund și de samadhi ale ignorantului.

Întrebare: Care este diferența dintre experiențele de somn profund și cele de Samadhi (absorbția meditativă) ale unuia care nu isi cunoaște natura ?

 Răspuns: Experiența de „somn profund”, fiind spontană și neprovocată, este pur și simplu Adevărul însuși și nu lasă nici o urmă (tendință condiționată) în urma ei.

Dar, „samadhi” este produsul efortului susținut și crează o tendință puternică în urma lui, producand un atașament puternic pentru acel obiect (samadhi). Prin urmare, din cele două experiențe, experiența de somn profund este infinit superioară celei de “samadhi”.

 Ce este somnul profund?

 În conformitate cu gramatica, verbul „a fi” și variantele sale sunt considerate verbe care nu denotă nici o acțiune specială. Toate celelalte verbe denotă întotdeauna o acțiune. De obicei spunem “eu dorm”. Ce înseamnă cu adevărat? Somnul este utilizat ca verb și trebuie să indice o anumită acțiune. Dar, chiar dorm? Există vreo acțiune în somnul profund? Nu.

Somnul nu este nici acțiune, nici non-acțiune. Nu există nici un ego în somn, deci nici un “adormit’. În realitate, nimeni nu doarme, iar somnul nu există.

Experiența de fericire din somnul profund; analogie.

Să presupunem că o galeata cade într-un puț adânc, și te bagi în el pentru a o scoate. Iei găleata de jos, și revii la suprafață. Scoțând-o din apă, spui că ai găsit găleata. Dar găleata a fost găsită în timp ce erai sub apă, unde nu exista posibilitatea să exprimi această experiență.

În mod similar, experiența fericiri a fost în somnul profund, dar nu poți să exprimi această experiență decât după apariția stării de veghe.

Experiența este întotdeauna dincolo de minte. “Eu” individual nu cunoaște decât atunci când „eu” intră pe tărâmul minții. Astfel, ceilalți pot cunoaște ceea ce vrei să exprimi în cuvinte. Dar experiența a fost în mod clar dincolo de minte.

Sunt mereu în somnul profund. Cum?

 Gândește-te la ce ești în somnul profund. Veți constata că ești doar principiul de „eu”, despuiat de corp, simțuri și minte. Îți dai seama că exiști fără niciunul din ele.

Acum încearcă să-ți dai seama vezi daca ai părăsit vreodata principiul de „eu” în vis sau în starea de veghe. Vei înțelege că nu ai făcut-o niciodată și nici nu o vei putea face vreodată. Astfel, înțelegi cum de ești întotdeauna în somn profund, fiind adevăratul Sine.

Care este relația dintre somnul profund și intervalul între două manifestări mentale?

Sunt unul și același lucru. Ele par diferite, deoarece somnul profund apare sub masca unei stări pe parcursul căreia accentul este pus pe limitările lui, în timp ce conținutul (de fapt lipsa conținutului) său este ignorat. Această prejudecată sau credință este pur și simplu un produs al stării de veghe. Dacă este înțeles ca atare, fără să luăm în considerare starea de veghe, ceea ce rămâne este identic cu intervalul dintre gânduri. Este chiar propria ta natură reală.

Conținutul somnului profund

Nu ești supărat când ești trezit brusc din somnul profund? Asta se întâmplă pentru că iubești somnul profund mai mult decât starea de veghe. Somn profund este odihna suprema.

Egoismul este identificarea greșită a sinelui cuiva cu corpul, simțurile și mintea. Pentru a ajunge la Adevăr, trebuie să separi trupul, simțurile și mintea de principiul de „eu”. Aceasta eliminare, împreună cu găsirea identității reale și adoptarea ei, se numește „realizare”.

Conștiință nu se împarte niciodată, în niciuna din cele trei stări. În somnul profund, ești conștient de odihna profundă sau de pace. Deducția este posibilă numai pentru acele lucruri care nu au fost experimentate, fiind cunoaștere indirectă. Faptul că ai avut un somn profund sau o odihnă profundă este experiența ta pe care ai cunoscut-o direct , pe care ți-o amintești și o poți exprima doar atunci când apare starea de veghe, cu instrumentele aferente ei. Această experiență nu necesită deducție, pentru că este cunoscută direct, deci poate fi amintită prin intermediul minții, dar fără să apelăm la deducție sau cauzalitate. Faptul că ai fost prezent pe tot parcursul somnului profund nu poate fi negat niciodată.

Singurii trei factori prezenți în somnul profund sunt conștiința, pacea și tu. Ele sunt lipsite de obiect, și nu pot fi concretizate. Cu alte cuvinte ele sunt subiective. Dar nu poate exista decât un singur subiect, care este principiul de “eu’. Nici unul dintre aceste trei nu poate fi rezultatul deducției; din moment ce ele constituie experiența în sine.

Cum să utilizezi cel mai bine somnul profund?

Dacă îți îndrepți atenția către starea de somn profund, ești aruncat în acea stare. Însă, dacă îți îndrepți atenția către aspectul de fericire al stării de somn profund, ești aruncat în aspectul de fericire, care este natura ta reală. Apoi, toate necunoașterea se evaporă, ca părți materiale ale ego-ului, atunci când evidențiezi aspectul conștiinței, rămânând în toată gloria ta.

Somnul profund și ignoranța

De ce “eu”nu mă cunosc în somnul profund?

 În somnul profund exiști doar tu. Unicul (“eu”) nu se poate rupe în două, pentru ca unul (subiectul) să-l cunoască pe celălalt (obiectul). În acea (non) stare nu ai nici măcar cunoașterea de sine. Nu poți cunoaște asta, când tu însuți ești asta.

Cum să alung ignoranța din somnul profund?

 Remarcând faptul că fiecare sfârșit al somnului profund este saturat cu gândul naturii tale reale, casa ta nativă.

Există ignoranță în somnul profund?

Nu. Absența oricărei percepții obiective, gând sau sentiment (care este considerată în mod greșit „neant”) este adevărata natură a fericirii reale, necondiționate. Numai fericirea este experiența pozitivă în somn profund, sentimentul de “neant” fiind doar o deducție care apare când apar starile mentale.

In realitate, nu există nicio cunoaștere în somnul profund. Cunoașterea Adevărului este Cunoașterea obiectelor, brute sau subtile. Pentru a cunoaște orice obiect înseamnă a nu cunoaște Adevărul. Din cunoașterea unui obiect, dacă partea eliminăm partea obiectivă, ceea ce rămâne este doar cunoașterea pură, care este esența și fundalul tuturor obiectelor precum și a mea.

Cunoașterea oricărui singur obiect este echivalenta cu cunoașterea tuturor celorlalte obiecte. În acest sens, cunoașterea Adevărului și fericirea din somnul adânc poate fi considerată cunoașterea tuturor obiectelor. Numai fericirea este experiența din somnul profund.

 

CREATIA SI MOARTEA

(DIN INDRUMARILE LUI SHRI ATMANANDA)

Creația

 Creația

Creația este descrisă în Vedanta în două moduri: (1) Crearea într-o ordine regulată și (2) crearea simultană.

  1. Crearea într – o ordine regulată reprezintă abordarea cosmologică prin, Maya, prin cele cinci elemente subtile, etc, până la lumea brută.

Această abordare este destinată tuturor aspiranților care nu sunt încă “copți”.

  1. Prin crearea simultană se înțelege crearea celui care percepe, a percepției și a obiectului perceput simultan. Ele dispar tot simultan, toate trei fiind transformate în cunoaștere pură. Astfel, se spune că obiectele nu există decât dacă sunt cunoscute. Această abordare este destinată pentru cei care au înțeles realitatea. În această abordare nu este implicată nicio credință, totul fiind bazat pe cunoașterea directă a experienței. “Culoarea” este demonstrată a fi identică cu „vederea”, sunetul cu “auzirea”, mirosul cu “mirosirea” etc. Astfel, transcend senzația percepută de “mine” și percepția “mea” devine imediat percepție pură în care nu este implicată nicio entitate care să perceapă. Astfel, am devenit una cu Conștiința sau Realitatea.

 

Cum intră lumea în existență?

 

În crearea lumii, gândurile se concretizează în lumea fizică. Instantaneu ele presupun realitatea independentă și încep să reacționeze chiar asupra minții în sine.

 

Mintea și creația

 

Crearea lumii nu este o consecință a voinței, ci este o creație inconștientă. Voința este doar o funcție a minții, care funcționează în aparenta lume creată. Dacă ar fi o consecință a voinței, aproape toate lucrurile care produc durere nu ar mai fi fost create.

 

Nivelele, creația și realitatea

 

Nivelele brute și subtile sunt distincte si separate unul de altul. Cel brut nu poate fi percepută de cel subtil și nici cel subtil de cel brut. Le cunoaștem pe amândouă, pentru că nu facem parte din ele, fiind dincolo de ele și de manifestările lor. Ambele apar și dispar pe un fundal real neschimbabil.

Există multă confuzie referitoare la creație. Subiectul și obiectele unei stări nu sunt create în mod individual. Ei apar în lumină simultan și dispar tot simultan. Uita-te la visător și la vis. Dacă visătorul dispare, diapare orice experiență din vis. În mod similar, mintea și lumea sunt creații simultane, în cazul în care admitem existența creației.

Adevărata soluție constă în adoptarea perspectivei corecte, prin cercetarea minuțioasă a conținutului oricărei experiențe, pentru că orice că experiența poate fi considerată reprezentativă pentru întreaga lume aparentă. O astfel de cercetare dovedește că conținutul oricărei experiențe și, prin urmare, a întregii lumi, nu este altceva decât conștiință pură.

Dar, acest lucru este posibil numai atunci când cineva și-a înțeles propria natură reală ca fiind pură

Conștiința și pace. Atunci când cineva este în postura conștiinței, de “eu”, iluzia lumii pare pur și simplu frivole sau, mai bine zis un vis. Astfel, continuăm să percepem visul, știind că este pur și simplu un miraj.

Conștiința pare limitată doar pentru că percepem prin minte, care este ea însăși limitată.

 

Crearea și dizolvarea lumii

 

Creația:

  1. Conștiința obiectivată este gândită și
  2. Gândirea obiectivată este lumea brută.

 

Procesul invers este dizolvarea ei:

  1. Lumea brut subjectivată este gândită, și
  2. Gândirea subjectivată este Conștiință.

 

Moartea

 

Care este semnificația morții?

 

Moartea este un termen impropriu. Moartea poate fi abordată numai din perspectiva vieții. Viața, ca atare, nu cunoaște moartea, deci, din perspectiva vieții, moartea este un concept inexistent.

Pentru a înțelege că nu există nici o moarte, trebuie doar să cercetăm visele în care ne vedem propria moarte. În acel vis putem percepe toate senzațiile implicate în acest aparent proces, dar, la trezire ne dăm seama că toate persoanele, percepțiile și aparenta moarte din vis au fost doar niște iluzii. Ar trebui să abordăm moartea din starea de veghe în același mod , pentru că starea de veghe dispare la fel ca și cea de vis.

 

Cine moare?

 

Corpul și principiul vieții sunt singurele două entități fundamentale care participă la schimbarea numită moarte. Dintre acestea două, „corpul” a fost întotdeauna materie moartă și inertă, deci, nu poate să moară din nou. Principiul vieții este întotdeauna neschimbator, deci, nici el nu poate muri niciodată.

 

Cum pot sa fiu fără de moarte?

 

Moartea se petrece în timp. Timpul este format din trecut, prezent și viitor. Ele nu afectează în nici un fel principiul de „eu”. Astfel, se poate spune că există o prezență eternă a principiului de “eu”.

Strict vorbind, chiar și acest lucru este greșit. Pentru că timpul nu există decât pentru aparentul “eu” (aparenta persoană). Activitățile desfășurate de persoana aparentă pot fi împărțite în cinci domenii: acțiuni, percepții, gânduri, sentimente și cunoaștere. Care dintre aceste cinci domenii preferi să fii? Dacă te identifici cu vreunul dintre primele patru, vei muri automat după fiecare. Însă, experiența ta nu implică moarte celui care o cunoaște, pentru că apariția și dispariția experienței sunt cunoscute. Astfel, trebuie să fii ultimul (Cunoscătorul), singurul care continuă să existe prin toate activitățile, fără să se schimbe sau să absenteze niciodată. Tu, cunoscătorule, cunoști chiar și moartea. Prin urmare, tu transcenzi moartea, ori de câte ori apare o astfel de experiență, așa cum transcezi aceste experiențe și în vis.

 

Cum s-a iluminat un băiat de 5 ani despre moarte și Dumnezeu

 

Ananda, un băiat de cinci ani, era chinuit neîncetat de gânduri și coșmaruri despre moarte, pe care o considera dureroasă și inevitabilă.

 

Gurunathan:Nu ai fost un bebelus acum câțiva ani?

 

Băiatul:Da.Da.

 

G:Unde este acum?

 

B:A dispărut.

 

G:Unde? Poți să – l aduci înapoi?

 

B:Nu . Nu . Este imposibil.

 

G:Deci, este mort, nu-i așa?

 

B:Nu este mort, pentru că sunt aici.

 

G:Vreau să spun că bebelusul care ai fost odată este mort . El a dispărut pentru totdeauna și nu va mai putea să revină . Asta înțeleg prin moarte. Ai plâns atunci când a dispărut?

 

B:Nu . Dar pana acum nu am știut asta.

 

G:În mod similar, acest băiat va muri și vei deveni tanar, apoi tânărul va muri și el si vei deveni bătrân. Toate aceste morți succesive nu sunt dureroase nu-i așa?

 

B:Nu, desigur.

 

G:Atunci de ce plângi și te vaiți atunci când moare bătrânul? Nu este aceeași moarte ca și cele de până acum?

 

B:Da. Dacă ăsta este înțelesul morții, nu voi mai plânge și nici nu îmi va fi frică de ea.

 

G:De ce nu ți-a părut rău atunci când a murit bebelusul din tine? Pentru că știai că doar elmoare, nu și tu. În mod similar, doar omul din tine va muri. Tu nu poți muri. Așa cum cunoști multiplele morți din din copilărie pâna acum, cunoști și moartea celui bătrân.

 

B:Da !!!! Acum înțeleg. Niciodată nu trebuie să îmi mai fie frică de moarte.

 

G:Acum ești nepieritor, Eternul, Dumnezeu. Ma urmaresti?

 

B:Da, Gurunathan. (Și băiatul îl îmbrățișează pe Gurunathan, plângând de bucurie).

 

Ce sunt nașterea și moartea ?

 

„Nimic” nu poate fi sursa a „ceva” – „eu”. Dacă “Eu” aș fi născut din „ceva”, acel „ceva” ar trebui să fie cu mine în continuare. Așa că nu m-am născut, și deci, pentru mine (ca pentru oricare altul) nu există moarte.

Teama de moarte nu va dispărea decât prin puterea de convingere a unui ceva concret și permanent care se află în tine.

 

Moartea

 

Moartea înseamnă separarea corpului brut de corpul subtil, sau a minții de corp. Deci, „tu”, ca individ, mori în fiecare clipă, pentru că corpul și mintea apar secvențial și decalat în tine, conștiință.

Moartea înseamnă eliberare?

 

Nu întotdeauna. Moartea este eliberare, doar dacă este moartea finală, adică moartea a tot ce este obiectiv, inclusiv a tendințelor. Dar moartea obișnuită este o eliberare parțială, fiind doar moartea corpului brut. Este mai mult o schimbare și nu merită numele “moarte”. Adevărata moarte este o schimbare a identității de la ego la observator.

Pot să mor bucuros?

 

Sigur ca poți! Care este obiectivul vieții tale? Fericirea. Dacă o poți obține permanent, nu ai muri fericit? Nu prin terminarea acestei vieți, ci prin cunoașterea morții. Acesta este modul în care mor înțelepții. Cunoaște-te pe tine însuți și transcende moartea.