PROGRAMUL: „52 DE PAŞI PÂNĂ LA ILUMINARE”

PROGRAMUL

Programul care va purta titlul de mai sus este o îndrumare directă în format audio, structurată în 52 de exerciţii. Adică, câte unul pe săptămână, pe parcursul unui an. Este primul program de cunoaştere de sine care abordează fiecare aspect al lumii, corpului, minţii şi al presupusei individualităţi, precum şi al fericirii, iubirii, liniştii, libertăţii, nelimitării şi eternităţii. A apărut ca urmare a discuţiilor purtate cu alţi căutători ai Adevărului, care nu pot participa la un program intensiv de 6 zile din diferite motive, dar care doresc să îşi cunoască Sinele şi să se elibereze de limitările experienţelor de zi cu zi şi de suferinţa aferentă lor.

În ce constă acest program şi cum se va derula?

Cei care se înscriu în acest program vor primi lunar câte patru sau cinci exerciţii în format audio (câte unul pentru fiecare săptămână a lunii), pe parcursul unui an (52 de săptămâni-52 de exerciţii). Exerciţiile trebuie să fie ascultate în anumite condiţii , pentru ca să fie cât mai eficiente. Aceste condiţii (care li se vor comunica la începutul programului şi ori de câte ori este necesar) se referă la mediul şi momentele în care trebuie făcute, neimplicând nimic special, decât dorinţa de eliberare, perseverenţă şi seriozitate. De asemenea, acest program nu mai implică deplasarea într-o anume locaţie unde se vor efectua exerciţiile. Eventualele îndoieli, nelămuriri, etc. se vor aborda operativ prin telefon sau e-mail, fiind asigurată asistenţa pe parcursul întregului program.

Înscrierile şi amănuntele despre curs se pot face pe adresa de e-mail: non.dualitate@yahoo.ro de la secţiunea „CONTACT”.

Iată unele dintre subiectele care fac obiectul exerciţiilor:

Reclame

DESPRE LINIŞTE ŞI EGO

1 LINIŞTEA

Uneori transcenderea gândirii poate părea o sarcină imposibilă. Dar, această etichetare este tot un gând. Nu lăsa acest gând să te descurajeze. Chiar și o fracţiune de secundă petrecută în liniştea desăvârşită a fiinţei tale, a conștiinței pure, înlătură toate problemele și iluziile.

Schimbările dramatice sunt produse de multe eforturi mici. O metodă foarte simplă și practică este următoarea: când mintea devine agitată și începe căutarea stimulării exterioare, sau rezolvarea unei aparente probleme, îndreapt-o spre interior. Odată ce atenţia se direcţionează către ea însăşi, gândurile încep să se diminueze şi să-şi piardă din putere.

Mintea este mai tot timpul orientată spre exterior, nefiind niciodată mulțumită. Odată ce a obţinut ceva, doreşte altceva sau mai mult. De aici perpetua dorință progresivă de a obţine din ce în ce mai multe lucruri, mai multă mâncare, mai multă distracție, mai multe informații, mai mult sex, mai multe experiențe, chiar şi mai multă cunoaştere. Îndreptarea ei spre interior, către sursa ei, este singura modalitate de a găsi mulțumire și împlinire. În loc de privitul la televizor, navigarea pe internet, lectura sau învățarea a ceva, folosește acest timp pentru a-ţi direcționa atenţia către interior, către sursa sa.

Suntem atât de obișnuiți să vedem cum fiinţa umană este concentrată către exterior, către lucruri şi către lume, încât nici măcar nu avem intenţia de a pune la îndoială normalitatea acestui lucru. Foarte rar vedem pe cineva care stă pur şi simplu, mulțumit și fericit, conştient doar de el însuşi.

Dacă cercetăm corect și obiectiv chestiile considerate normale ale comportamentului uman, analizând atât propriile acțiuni cât și pe cele ale celor din jur, vom remarca foarte repede cât suntem de dependenți de gândire. Dar gândirea nu ne aduce liniştea, chiar dacă ne gândim mereu la ea, făcând fel de fel de acţiuni pentru a o găsi. Astfel, căutăm să ajungem în fel de fel de stări, în fel de fel de locuri, şi în fel de fel de relaţii, considerând că ele ne vor aduce liniştea cea mult visată. Însă, odată ce obţinem aceste lucruri sau ajungem în acele locuri, percepem liniştea pentru o perioadă, până când mintea o acoperă din nou, făcându-ne să alergăm după altceva. Dacă dorim liniştea, trebuie să eliminăm dependența de gândire. Şi o dependenţă nu poate fi eliminată prin luptă, ci prin înţelegere. Înţelegând faptul că gândul nu are nicio realitate, chiar atunci când pare că se referă la ceva, duce la diminuarea progresivă a gândurilor şi a influenţei lor.

2. EGO-UL

Mintea este ca un povestitor: povesteşte acțiunile corpului și ale lucrurilor . Apoi, această poveste este considerată în mod greşit ca fiind un „eu“  separat care controlează acțiunile corpului. Pe lângă individ, mintea consideră că există și nişte forțe foarte riguroase care controlează lucrurile exterioare şi lumea din care fac parte. Singura modalitate de a ne elibera din această interpretare greșită este de a observa iluzia.

Iată cum poți vedea iluzia și să-ţi dai seama de realitate:

Imediat cum apare un gând care împinge la acţiune, cum ar fi: „Mi-e sete, voi bea ceva “, în loc să reacționezi instantaneu la acel gând, observă-l cum dispare. Apoi, îndreaptă-ţi atenţia către sursa gândului. Gândul poate apărea din nou, însoțit chiar și de unele dialoguri interioare dar, din nou, lasă toate astea să treacă și să continuă să observi în tăcere sursa gândului. Observă că aceste gânduri repetitive nu includ nicio obligaţie de a acţiona în vreun fel. Găseşti această obligativitate inclusă în vreunul dintre gânduri, sau este un gând separat care apare ulterior primului?

După un timp vei asista la ridicarea corpului pentru a bea ceva, dar îţi va fi foarte clar că nu gândirea este factorul motivant care controlează mișcările corpului. Gândirea este doar o descriere a lor. Pe măsură ce creşti intervalul de timp între gândire și acțiune mintea va interpreta din ce în ce mai greu gândul care este considerat greșit drept motivația acțiunii. Cu cât poți să îţi observi mai clar acțiunile corpului, cu atât îți va deveni mai evident faptul că nu gândirea le controlează.

Dacă faci acest lucru cu mai multe ganduri și creşti intervalele între gândire și acțiune, atașamentul minții pentru acțiune se va diminua. Mintea detașată și desprinsă de acțiune, fără a mai interveni în derularea ei, va dispărea liniștindu-se. Asta înseamnă moartea ego-ului, „eu“-l iluzoriu, care face alegeri. Fără ca mintea să mai proiecteze iluzia ego-ului, viața se va desfășura de la sine, fără efort, într-o perfectă armonie și unitate. Iluzia este doar rezultatul acordării unei atenții deosebite persoanei din povestea minții.

Natura minții pentru este de a căuta şi de a crea. După ce ne-am dat seama de propria fiinţă şi mintea a înţeles cine îi acordă existenţă, activitatea ei principală va consta din încercarea repetată de a-şi transpune sursa într-o formă conceptuală. Caută iarăşi să obțină acel „ceva”, de data asta infinitul şi liniştea absolută. Astfel vrea „mai mult“; mai multe experienţe de Sine, mai multă linişte etc., numai că „mai mult” se referă la un lucru, adică la ceva care să poată fi definit. Aceste gânduri (care spun că trebuie să existe ceva mai mult) sunt nişte proiecții foarte convingătoare, care pot duce la un ciclu lung de urmărire a iluziilor. Când apar astfel de gânduri  nu trebuie să facem altceva decât să le recunoaștem ca apariţii efemere și să le observăm cum se evaporă. Acel „ceva“ doar există, nefiind nimic.