DEPRE ADEVĂRATA NOASTRĂ IDENTITATE

Sunt puține problemele care au legătură cu noi înșine. Cea mai importantă este: „Ce sau cine sunt eu?”. Celelalte sunt: „Care este scopul existenței?”; “Ce este viața?” și „Ce este moartea și ce se întâmplă după ea?” Este dificil să obținem răspunsuri la toate, dar dacă descoperim răspunsul la: „Ce sunt eu?” celelalte se vor releva de la sine.

Trebuie să înțelegem natura ființei care se referă la ea însăși ca „eu”. Obișnuim să spunem: „mi-e foame”, „mi-e frig”, „stau”, „fac”, sau „vorbesc”. În aceste exemple, aceleași „eu” are roluri diferite. Corpul este cel care este înfometat, care simte frig, care stă, care face și care vorbește, ceea ce arată că ne identificăm cu corpurile noastre. Dar, ne identificăm și cu mintea, când spunem: „vreau”, “gândesc”, „îmi imaginez”, „mă îndoiesc”, pentru că mintea gândește și își amintește, își dorește și își imaginează și se îndoiește. Întrebarea: „Ce sunt eu?” arată că lăuntric știm că suntem mai mult decât mintea și corpul. Altfel, ce rost ar mai avea? Este evident că știm că nu suntem corpul și nici mintea, dar ne trăim viețile ca și cum am crede exact contrariul. Greșeala primordială este că posesia, adică mintea și corpul, este confundată cu identitatea posesorului. Această identificare greșită cu mințile și cu trupurile noastre este eroarea primordială.

Oricine poate observa că trupul unui om se schimbă permanent. Este corpul nou-nascutului, al copilului și al adolescentului; apoi ajunge la maturitate, trece prin vârsta mijlocie, îmbătrânește și moare. Dar identitatea posesorului corpului nu se schimbă. Este aceeași prin toate aceste schimbări. Și, aceeași identitate neschimbată este și în spatele minții care se schimbă în mod constant, trecând prin aceleași stări. Se poate observa cu ușurință că sinele nostru real, pe care îl considerăm „eu” când vorbim despre noi înșine, nu are nicio legătură cu trupurile și mințile noastre. Identificarea apare numai atunci când îi atribuim Sinelui, în mod greșit, acțiunile corpului și minții. În loc să spunem: „Mi-e foame” sau „gândesc”, ar fi mai potrivit să spunem: „Corpului meu îi este foame” sau „mintea mea gândește” Nu trebuie să vorbim astfel, dar ar trebui măcar să o gândim, pentru că astfel de gânduri ne-ar ajuta să oprim asocierea falsă a schimbărilor cu neschimbarea ființei noastre.

Prin suprapunerea ideii de trup și minte peste această entitate neschimbată, îi atribuim în mod greșit atributul schimbării. Ceva care se schimbă nu poate să observe schimbarea, pentru că observarea schimbării nu o poate face decât ceva neschimbător. Sinele real este acel „Eu” care observă schimbările corpului și minții.

Intuitiv știm că existența noastră nu este legată de persoanele cu care ne identificăm din greșeală. Iată câteva exemple care demonstrează asta: acceptăm moartea de dragul unei cauze sau a unei idei; ne riscăm corpul în lupta pentru o idee, etc. Asta ne arată că, în mod inconștient, știm că moartea nu ne influențează. Atunci când cineva se disociază de persoana sa, devine ceva superior. Astfel acceptă jocul cu moartea, care înseamnă dispariția corpului. Dacă am simți că moartea ar însemna pierderea definitivă a existenței, am mai risca? Pentru a evita suferința, oamenii acceptă ca creierul să le fie paralizat pentru moment de anestezice și medicamente, știind că nu vor înceta să existe. Ne culcăm și adormim, renunțând în mod deliberat la minte și la corp, iar dacă experiența de viață devine insuportabilă și nu mai întrevedem nici o altă scăpare, ne sinucidem. Această sinucidere se traduce simplu: evadare. Dar unde evadăm? Într-o altă stare, mai fericită, evident. Asta ne demonstrează că știm că existența noastră nu depinde de corp sau minte și că suntem dincolo de viață și de moarte. Doar că nu suntem conștienți de acest lucru.

În momentul acțiunii, gândirii sau bucuriei, nu există niciun făptuitor, gânditor sau beneficiar. Suntem una cu experiența. Ulterior spunem, „am făcut”, “m-am gândit” sau “m-am bucurat“. Când spunem sau gândim astea, acțiunea, gândirea sau bucuria nu mai sunt conștientizate, pentru că nu există decât un singur lucru la un moment dat. Ceea numim „eu“ este observarea pură, iar noi o personalizăm asociind-o cu un corp și o minte. Tot ce trebuie să facem pentru a fi în postura conștiinței este să ne separăm de acțiunile corpului și minții în loc să le revendicăm. Astfel vom fi în natura noastră adevărată. În viață obișnuită ne referim la noi înșine prin „eu“. Dar știm că „eu“ este doar un gând, care indică conștiința și putem corecta la interior falsa asociere a sinelui real cu corpul și mintea. Atunci când această discriminare este practicată în mod repetat, ne vom elibera treptat de falsa identificare cu corpul și mintea, ajungând din ce în ce mai des la liniștea perfectă a ființei noastre.

În afară de personalitatea iluzorie căreia i-o atribuim ființei noastre impersonale, considerăm că fericiriea și liniștea depind de obiecte și circumstanțe. Acest lucru creează atașamentul de dorință și aversiune, pentru că dacă identificăm fericirea sau nefericirea cu un lucru, căutăm permanent să obținem sau să evităm acest lucru și cele asemănătoare lui. Astfel, devine evident că pentru a scăpa de aceste atașamente, nu trebuie să renunțăm la dorință, ci la eliminarea identificării cu beneficiarul. Renunțarea la dorință nu este decât opusul dorinței. Și dorința, și aversiunea și renunțarea se referă la preferință, care nu ne scapă de identificarea falsă. Tot ce trebuie făcut este să inducem un gând de discriminare față de beneficiar, după fiecare sentiment de bucurie sau de neplăcere. Gândul trebuie să fie de felul: “Bucuria sau neplăcerea este a minții și nu a mea. Eu sunt dincolo de corp și minte”. Practicând des această dezidentificare, devine automată și, cu timpul, identificarea greșită va dispărea. Atunci vom realiza ce este adevărata fericire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s