FII LIBER! SCAPĂ DIN ROBIA MINȚII!

Ușor de spus, dar foarte greu de făcut prin metodele obișnuite. Dominația minții dispare de la sine dacă îți dai seama ce ești. În cazul ăsta liniștea se va simți din ce în ce mai des, fără să mai pară că depinde de vreun aspect lumesc, corporal sau mental.

De multe ori ni se pare că reușim să facem asta. Dar nu este decât o aparență, pentru că atunci când ne este lumea mai dragă și credem că suntem fericiți și liniștiți, apare ceva (orice: un cuvânt, un om antipatic, o situație critică, ceva ce doream de mult, etc.) care ne strică imediat confortul clipei. Oricât de mulți bani am avea, oricât de multe persoane atractive ar roi în jurul nostru, oricât de mult am călători, oricât de multe activități am face, oricât de renumiți sau de duri am fi, invariabil apare ceva care ne strică fericirea mult râvnită. Și de cele mai multe ori brusc, fără nicio înștiințare prealabilă. Ca și cum am cădea de pe terasa palatului de diamant în care stăteam până atunci.

Ne surprindem frământați de fel de fel de griji, probleme sau necazuri ipotetice viitoare, de cele mai multe ori fără ca nici măcar să existe în realitate. Numai că, fără să ne dăm seama de irealitatea lor, le cădem în plasă, lăsându-ne complet absorbiți de ele. Și atunci, oricât de sublimă ar fi fost fericirea noastră, dispare la fel de repede ca bruma sub razele soarelui.

De ce ne este atât de greu să ieșim de sub dominația minții? De ce nu o putem face după dorință? Pentru că dorința de a face asta este la același nivel cu gândurile de care încercăm să scăpăm. Iar acest lucru nu ne va aduce eliberarea și liniștea mult visate, ci tot o frământare. Dorința de a scăpa de gânduri nu va produce altceva decât un conflict mental. Adică niște gânduri care se luptă cu altele.

Mai mult, din cauza unor credințe greșite, încercăm să facem fel de fel de acțiuni sau ritualuri și să aplicăm fel de fel de practici fizice, pentru a obține mult dorita eliberare de agitația mentală. Este un consum inutil de energie și de timp. Niciodată o acțiune nu va elimina vreun gând, din simplul motiv că sunt la nivele diferite. Acțiunea este la nivel fizic, iar gândul la nivel mental. Pe lângă asta, gândul stă la baza acțiunii. Nu există acțiune fără gând. Astfel, ne dăm seama că nicio acțiune nu va putea să elimine vreodată vreun gând. Singurul lucru pe care îl poate face este să devieze temporar atenția de la gândul care ne frământă. Numai că orice acțiune are un sfărșit, iar odată cu el gândul reapare, de multe ori mult mai puternic decât înainte.

Atunci ce e de făcut? Cum putem ieși de sub dominația minții? Cum putem scăpa de influența fantasmelor ei și de nesfârșita căutare a ceva (avere, faimă, sex, activități care să mascheze anxietatea, etc.)?

Soluția cea mai eficientă este de a ne da seama ce suntem în realitate, de a ne cunoaștere pe noi înșine. Mai mult ca sigur că instantaneu v-a trecut prin minte o întrebare de felul: „Cum adică „Ce suntem”? Nu suntem persoanele care considerăm că suntem? Ce, am putea fi altceva?” Sunt niște întrebări justificate și normale. Dar, ce ar fi dacă nu am fi nimic din ceea ce ne consideram a fi? Ce ar fi dacă nu am avea nicio legătură cu corpul cu care ne identificam până acum? Ce ar fi dacă nu am fi niciunul dintre personajele filmelor mentale pe care le conștientizăm aproape mereu? Cunoașterea de sine este cea mai eficientă metodă de a ne elibera de sub robia minții, dar nu este foarte ușor de acceptat și de asimilat. O minte nepregătită va respinge permanent adevărata noastră identitate și va deveni și mai agitată și mai apăsătoare. Pentru ca mintea să fie pregătită, trebuie multă hotărâre și detașare.

Să zicem că hotărâre ar fi. Dar detașarea? Cam greu de obținut în zilele noastre, nu-i așa? Este foarte greu să ne detașăm de atașamente sub avalanșa de informații care au un scop bine definit: de a ne accentua atât poftele și dorințele, cât și fricile. Și, fără detașare, oricât de evident ar fi adevărul din spatele atașamentelor noastre – al aparențelor lumești – nu va fi remarcat.

În acest context Shri Atmananda a readus în actualitate niște învățături mai vechi ale Vedanta, care au fost mult timp ignorate de către majoritatea îndrumătorilor vedantini. Motivul? Că pun prea mult accent pe minte și pe simțuri, pe care le considerau iluzii. Numai că uitau că chiar aceste iluzii erau cele care ne înrobeau și ne răpeau liniștea.

Ce ne spune Atmananda? Că orice simț apare odată cu obiectul lui și că nici simțul și nici obiectul lui nu există dacă nu sunt conștientizate sau observate. O constatare simplă și de bun simț!

Cum ne poate ajuta această constatare să ne dăm seama de adevărata noastră identitate? Aplicând acest raționament asupra tuturor aspectelor experiențelor obișnuite pe care le trăim. Astfel a apărut programul „52 de pași până la iluminare”. Amănunte puteți găsi aici: https://nondualitatea.wordpress.com/2017/06/24/programul-52-de-pasi-pana-la-iluminare/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s