buna unde este locatia lansariii de carte ptr. duminica 24 mai 2015 ?
STAN NICOLAE TEL 0729735275
VA MULTUMESC MULT SI SA AVETI MULTA BUCURIE IN SUFLET
1. Doresc sa primesc setul de exercitii despre care ati scris.
2. Am citit cu greu cele scrise despre mine, egoul. Sunt sigur ca e vorba despre mine.
Incerc de ani de zile sa-mi fac curaj si sa ma predau, dar nu-mi vine sa renunt la ceea ce sunt, in aparenta.
Am avut aceeasi senzatie de pericol suprem, citind cele publicate aici, cam ca atunci cand am citit Nisargadatta Maharaj, Ramana Maharishi, Jean Klein, Poonja, Ranjit Maharaj, etc.
Nu stiu ce va iesi din aceasta noua incercare incercare de dez-egotizare. De fapt, nu e prima data cand raman corijent. Sper sa nu saman si repetent!. Ar insemna o noua reincarnare…
Poate, de data asta, va fi un esec total (pentru ego).
Daca va fi un succes, ca de obicei, astept ceea ce vine, asa cum vine, cand vrea Acela, si gata.
Orice efort imi duce la o reactiune, dupa cate se pare si toata munca e degeaba.
Ma intreb de ce n-am reusit pana acum decat un biet satori, prin 1992, care a durat 3 zile, dupa care egoul s-a refacut, mai dur ca inainte, betonand calea prin care a fost spart prin ajutorul lui Maharishi si intrebarea „Cine sunt eu?”. Reluind ulterior exercitiul, acela nu a mai avut nici un rezultat, de parca egoul s-ar adaptat situatiei si s-ar fi baricadat apoi, intr-o cazemata de beton gros de 2 metri, cam ca cea de pe malul marii, din localitatea 2 Mai. Asta ca tot meditam la Copilul Marii, in 2017, plimbandu-ma pe faleza foarte inalta, dela 2 Mai. Speram ca Marea sa-mi dea si mie ajutor, ca lui Marius, dar, desi ma plimbam langa ea, nu eram pe acolo.
Ati dus o lupta foarte grea, pentru ca inamicul este redutabil. Nu trebuie sa va luptati cu egoul, pentru ca o faceti de la nivelul mintii si veti fi invins de fiecare data. Singura metoda este cunoasterea sursei egoului . Programul nu va infrange egoul, ci va face sa-i descoperiti sursa. Egoul isi va dezvalui falsitatea si sa nu va mai identificati cu el. Va fi un fel de participare la un spectacol in care egourile incearca sa va faca sa intrati in pielea lor si sa le jucati rolurile, in timp ce le priviti de undeva, separat de ele. Numai ca acum dispuneti de o optiune fantastica pe care nu o descoperiseti inainte: posibilitatea de a alege daca veti juca rolul sau nu, sau de a va identifica cu acel ego sau nu.
Deocamdată egoul „vede” acestea, dar parcă mai e cineva pe-acolo, care s-a cam săturat de minciună, suferință, disfuncționalităţi, boacăne, frici şi vinovăţii.
Ceva inexistent nu are cum să facă ceva, nici măcar să observe. Când sunteți prins într-o experianță deosebită, într-un decor de vis sau când snteți una cu un tril minunat, nu există nicio separare între observator, observare și ceea ce este observat. Dar ulterior mintea proiectează asupra experienței trecute un observator individual, separat de observare și de ceea ce este observat. Ea nu poate concepe că observarea se face de la sine, fără un observator individual. Ăsta este egoul, o proiecție mentală, un gând ca oricare alltul.
Minciuna, suferința, disfuncționalitatea, boacăna, frica, vinovăția sunt niște etichete pe care mintea le pune unor aparențe. Niciuna dintre ele nu apare cu eticheta atașată…ea i se pune ulterior apariției de către minte. Orice etichetare apare ulterior apariției. Apariția este recunoscută, pe baza unui gând amintire și etichetată. Numai că atunci când mintea face asta, apariție este trecută. Ăsta este motivul pentru care orice obiect lumesc sau mental este considerat iluzie:. El nu există decât ca proiecție mentală,, pentru că apariția care a fost recunoscută de minte nu mai există.
Aşa este. Nu am ce să ce să răspund şi nici nu mi se pare că e necesar să răspund în vreun fel.
Orice reacție este o manifestare a cuiva care vrea să aibă dreptate, să fie recunoscut.
Dar cine vrea să existe, sau să fie recunoscut? Hmmm…
Totuşi, am scris acestea pentru că tăcerea „mea” nu pare suficient de „expresivă”. Tăcerea, totuşi, este răspunsul cel mai potrivit. Iar când Acela vorbeşte, nu există altcineva care să aibă vreun răspuns de dat.
Din punct de vedere didactic, însă, pentru visători, poate fi util, probabil, dar orice am spune despre noi este un neadevăr.
Când vorbesc, orice aş încerca, este despre mine, direct, sau indirect.
Iar despre mine, nu pot spune decât minciuni. Ce utiltate, ar avea minciunile?
Tac.
Realitatea este că nu vorbește nimeni…Vă veți da seama de asta pe parcursul programului. Pe baza recunoașterii și a gândurilor amintire, sunetele sunt recunoscute, legate între ele și dispuse într-un concept care pare a fi cuvântul. Dacă sunetele nu ar fi recunoscute, nu ar mai avea niciun înțeles (a se vedea cazul unui limbaj necunoscut).
Tot pe baza recunoașterii și a gândurilor amintire, ele sunt asimilate drept cuvinte și fraze și par a fi auzite ca limbaj cunoscut. De asta vi se pare că vorbește cineva.
Adevărul este unul singur, iar minciuna nu există…există doar iluzia. Iluzia este visul. Și asta, deoarece orice vis pare real când este trăit. Ulterior, când vi se pare că vă treziți (de fapr când observăm o nouă stare), visul pare iluzie, iar noua stare pare reală. De ce nu considerăm și această stare iluzie când visăm cu ochii deschiși sau în somn? Pentru că și ea dispare, nu-i așa? Veți vedea de ce pe parcursul programului.
Cel care află adevărul lasă visul să continue (nici nu poate să facă altceva, pentru că visul nu este creat de el) și îl trăiește la fel ca înainte. „La fel” este o aparență pentru celelalte personaje din vis, pentru că știe că personajele, inclusiv propria persoană sunt niște aparențe specifice unei stări, care dispar odată cu ea. Cunoscătorul adevărului poate să tacă sau poate să spună adevărul și celorlalte personaje. Cu cât mai multe dintre ele vor afla adevărul, cu atât se va schimba modul de a trăi filmul visului. „Împărăția Tatălui”, de care ne spunea Iisus, este visul în care toate personajele cunosc adevărul. Așa că puteți spune sau nu orice, dar adevărul trebuie spus celui care îl caută, altfel visele vor continua în dezolare, suferință și căutare.
Un vis frumos!
Superb! Aceasta e o optiune despre care nu stiam. Pana acum am tot citit despre distrugerea sau eliminarea, sau neutralizarea sau, eventual, transformarea egoului, insa fiecare dintre aceste optiuni nu pareau ok.
Multumesc.
Ar fi foarte bine dacă am putea măcar diminua puterea egoului, numai că n u veți reuși . Lupta cu egoul nu o căștigă niciodată persoana care se luptă cu el, pentru că și acea persoană reprezintă un ego: luptătorul. Practicând exercițiile vă veți da seama că egoul este o iluzie, o fantomă. Mai mult, că este un impostor, care își arogă calitatea de făptuitor a acțiunii sau de beneficiar al rezultatelor ei, doar că nu apare decât ulterior acțiunii, sau apariției rezultatului, fiind o proiecție mentală. Această descoperire vă va ajuta să nu vă mai atașați de el. Cu toate asta visul ăsta va continua, și dvs. veți continua să percepeți egoul , numai că nu vă veți mai atașa automat de el. Va exista totdeauna o detașare. Nu se va schimba nimic în jurul dvs., dar în interior totul va fi diferit. Chiar dacă pentru ceilalți veți părea același om (poate mai detașat și mai relaxat), pentru dvs. persoana este o simplă mască pe care o folosiți pentru a vă continua joaca în acest spectacol oniric.
NonDualitatea 
buna unde este locatia lansariii de carte ptr. duminica 24 mai 2015 ?
STAN NICOLAE TEL 0729735275
VA MULTUMESC MULT SI SA AVETI MULTA BUCURIE IN SUFLET
ApreciazăApreciază
Nu stiu; probabil ca la standul editurii.
ApreciazăApreciază
Te rog sa ma inscrii si pe mine in programul celor 52 de pasi, sa primesc indrumarile audio. Multumesc ! Totul e o mare GRATIE !
ApreciazăApreciază
Mă bucur că te-ai hotărât. Exerciţiile te vor ghida foarte uşor către adevăr.
ApreciazăApreciază
Doresc un esec total (!)
1. Doresc sa primesc setul de exercitii despre care ati scris.
2. Am citit cu greu cele scrise despre mine, egoul. Sunt sigur ca e vorba despre mine.
Incerc de ani de zile sa-mi fac curaj si sa ma predau, dar nu-mi vine sa renunt la ceea ce sunt, in aparenta.
Am avut aceeasi senzatie de pericol suprem, citind cele publicate aici, cam ca atunci cand am citit Nisargadatta Maharaj, Ramana Maharishi, Jean Klein, Poonja, Ranjit Maharaj, etc.
Nu stiu ce va iesi din aceasta noua incercare incercare de dez-egotizare. De fapt, nu e prima data cand raman corijent. Sper sa nu saman si repetent!. Ar insemna o noua reincarnare…
Poate, de data asta, va fi un esec total (pentru ego).
Daca va fi un succes, ca de obicei, astept ceea ce vine, asa cum vine, cand vrea Acela, si gata.
Orice efort imi duce la o reactiune, dupa cate se pare si toata munca e degeaba.
Ma intreb de ce n-am reusit pana acum decat un biet satori, prin 1992, care a durat 3 zile, dupa care egoul s-a refacut, mai dur ca inainte, betonand calea prin care a fost spart prin ajutorul lui Maharishi si intrebarea „Cine sunt eu?”. Reluind ulterior exercitiul, acela nu a mai avut nici un rezultat, de parca egoul s-ar adaptat situatiei si s-ar fi baricadat apoi, intr-o cazemata de beton gros de 2 metri, cam ca cea de pe malul marii, din localitatea 2 Mai. Asta ca tot meditam la Copilul Marii, in 2017, plimbandu-ma pe faleza foarte inalta, dela 2 Mai. Speram ca Marea sa-mi dea si mie ajutor, ca lui Marius, dar, desi ma plimbam langa ea, nu eram pe acolo.
Succes tuturor!
ApreciazăApreciază
Ati dus o lupta foarte grea, pentru ca inamicul este redutabil. Nu trebuie sa va luptati cu egoul, pentru ca o faceti de la nivelul mintii si veti fi invins de fiecare data. Singura metoda este cunoasterea sursei egoului . Programul nu va infrange egoul, ci va face sa-i descoperiti sursa. Egoul isi va dezvalui falsitatea si sa nu va mai identificati cu el. Va fi un fel de participare la un spectacol in care egourile incearca sa va faca sa intrati in pielea lor si sa le jucati rolurile, in timp ce le priviti de undeva, separat de ele. Numai ca acum dispuneti de o optiune fantastica pe care nu o descoperiseti inainte: posibilitatea de a alege daca veti juca rolul sau nu, sau de a va identifica cu acel ego sau nu.
ApreciazăApreciază
Și cine din tine vede toate astea!??!
ApreciazăApreciază
EU…cel care le vede pe toate, inclusiv lipsa lor.
ApreciazăApreciază
Deocamdată egoul „vede” acestea, dar parcă mai e cineva pe-acolo, care s-a cam săturat de minciună, suferință, disfuncționalităţi, boacăne, frici şi vinovăţii.
ApreciazăApreciază
Ceva inexistent nu are cum să facă ceva, nici măcar să observe. Când sunteți prins într-o experianță deosebită, într-un decor de vis sau când snteți una cu un tril minunat, nu există nicio separare între observator, observare și ceea ce este observat. Dar ulterior mintea proiectează asupra experienței trecute un observator individual, separat de observare și de ceea ce este observat. Ea nu poate concepe că observarea se face de la sine, fără un observator individual. Ăsta este egoul, o proiecție mentală, un gând ca oricare alltul.
Minciuna, suferința, disfuncționalitatea, boacăna, frica, vinovăția sunt niște etichete pe care mintea le pune unor aparențe. Niciuna dintre ele nu apare cu eticheta atașată…ea i se pune ulterior apariției de către minte. Orice etichetare apare ulterior apariției. Apariția este recunoscută, pe baza unui gând amintire și etichetată. Numai că atunci când mintea face asta, apariție este trecută. Ăsta este motivul pentru care orice obiect lumesc sau mental este considerat iluzie:. El nu există decât ca proiecție mentală,, pentru că apariția care a fost recunoscută de minte nu mai există.
ApreciazăApreciază
Aşa este. Nu am ce să ce să răspund şi nici nu mi se pare că e necesar să răspund în vreun fel.
Orice reacție este o manifestare a cuiva care vrea să aibă dreptate, să fie recunoscut.
Dar cine vrea să existe, sau să fie recunoscut? Hmmm…
Totuşi, am scris acestea pentru că tăcerea „mea” nu pare suficient de „expresivă”. Tăcerea, totuşi, este răspunsul cel mai potrivit. Iar când Acela vorbeşte, nu există altcineva care să aibă vreun răspuns de dat.
Din punct de vedere didactic, însă, pentru visători, poate fi util, probabil, dar orice am spune despre noi este un neadevăr.
Când vorbesc, orice aş încerca, este despre mine, direct, sau indirect.
Iar despre mine, nu pot spune decât minciuni. Ce utiltate, ar avea minciunile?
Tac.
ApreciazăApreciază
Realitatea este că nu vorbește nimeni…Vă veți da seama de asta pe parcursul programului. Pe baza recunoașterii și a gândurilor amintire, sunetele sunt recunoscute, legate între ele și dispuse într-un concept care pare a fi cuvântul. Dacă sunetele nu ar fi recunoscute, nu ar mai avea niciun înțeles (a se vedea cazul unui limbaj necunoscut).
Tot pe baza recunoașterii și a gândurilor amintire, ele sunt asimilate drept cuvinte și fraze și par a fi auzite ca limbaj cunoscut. De asta vi se pare că vorbește cineva.
Adevărul este unul singur, iar minciuna nu există…există doar iluzia. Iluzia este visul. Și asta, deoarece orice vis pare real când este trăit. Ulterior, când vi se pare că vă treziți (de fapr când observăm o nouă stare), visul pare iluzie, iar noua stare pare reală. De ce nu considerăm și această stare iluzie când visăm cu ochii deschiși sau în somn? Pentru că și ea dispare, nu-i așa? Veți vedea de ce pe parcursul programului.
Cel care află adevărul lasă visul să continue (nici nu poate să facă altceva, pentru că visul nu este creat de el) și îl trăiește la fel ca înainte. „La fel” este o aparență pentru celelalte personaje din vis, pentru că știe că personajele, inclusiv propria persoană sunt niște aparențe specifice unei stări, care dispar odată cu ea. Cunoscătorul adevărului poate să tacă sau poate să spună adevărul și celorlalte personaje. Cu cât mai multe dintre ele vor afla adevărul, cu atât se va schimba modul de a trăi filmul visului. „Împărăția Tatălui”, de care ne spunea Iisus, este visul în care toate personajele cunosc adevărul. Așa că puteți spune sau nu orice, dar adevărul trebuie spus celui care îl caută, altfel visele vor continua în dezolare, suferință și căutare.
Un vis frumos!
ApreciazăApreciază
Superb! Aceasta e o optiune despre care nu stiam. Pana acum am tot citit despre distrugerea sau eliminarea, sau neutralizarea sau, eventual, transformarea egoului, insa fiecare dintre aceste optiuni nu pareau ok.
Multumesc.
ApreciazăApreciază
Ar fi foarte bine dacă am putea măcar diminua puterea egoului, numai că n u veți reuși . Lupta cu egoul nu o căștigă niciodată persoana care se luptă cu el, pentru că și acea persoană reprezintă un ego: luptătorul. Practicând exercițiile vă veți da seama că egoul este o iluzie, o fantomă. Mai mult, că este un impostor, care își arogă calitatea de făptuitor a acțiunii sau de beneficiar al rezultatelor ei, doar că nu apare decât ulterior acțiunii, sau apariției rezultatului, fiind o proiecție mentală. Această descoperire vă va ajuta să nu vă mai atașați de el. Cu toate asta visul ăsta va continua, și dvs. veți continua să percepeți egoul , numai că nu vă veți mai atașa automat de el. Va exista totdeauna o detașare. Nu se va schimba nimic în jurul dvs., dar în interior totul va fi diferit. Chiar dacă pentru ceilalți veți părea același om (poate mai detașat și mai relaxat), pentru dvs. persoana este o simplă mască pe care o folosiți pentru a vă continua joaca în acest spectacol oniric.
ApreciazăApreciază